tritiu

TRÍTIU s.n. Izotop greu, radioactiv, al hidrogenului, cu număr de masă 3, instabil, folosit în fizica nucleară. – Din fr. tritium.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRÍTIU s.n. (Chim.) Izotop radioactiv al hidrogenului, cu nucleul format dintr-un proton şi doi neutroni. [Pron. -tiu, var. tritium s.n. / < fr. tritium].
(Dicţionar de neologisme)

TRÍTIU s. n. izotop radioactiv al hidrogenului, cu nucleul dintr-un proton şi doi neutroni, prin reacţii nucleare. (< fr. tritium)
(Marele dicţionar de neologisme)

trítiu s. n. [-tiu pron. -tiu], art. trítiul; simb. T
(Dicţionar ortografic al limbii române)