târn
[Sinonime]
TÂRN1, târnuri, s.n. 1. Mătură mare, făcută din mărăcini sau din nuiele, cu care se mătură curţile sau străzile. 2. (Bot.) Porumbar1. – Din sl. trŭnŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TÂRN2 s.n. v. târnă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TÂRN ~uri n. Mătură mare făcută din mărăcini sau nuiele flexibile (fixate pe o coadă), folosită pentru măturatul curţilor sau străzilor. /<sl. trunu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
tîrn (-nuri), s.n. – Smoc de mărăcini sau nuiele, folosit ca măturoi. Sl. trŭnŭ (Cihac, II, 402; Giuglea, Cercetări lexic., 9), cf. bg. tărn, trăn, slov. tèrn, ceh. trn, pol. tarn, rus. tern. – Der. tîrnui, vb. (a mătura cu tîrnul; a se lua de păr; a se părui); tîrnuială, s.f. (măturare, tîrnuire; păruială, chelfăneală). Aceleiaşi familii din sl. trŭnŭ aparţin tîrnăcop (var. tîrnacop), s.n. (cazma, săpoi), din bg. tărnăkop, sb. trnokop „săpătoare de tufişuri de mure”; tîrnomată (var. tîrnomete), s.f. şi n. (bălegar, gunoi), cf. sb. trnomet „măturătoare pe arie”, cr. ternomet „mătură” (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 402; Tiktin); tîrnosie (var. tîrnoslivă), s.f. (varietate de prune), din sb. trnoslivja (Candrea). Cf. tîrnă.
(Dicţionarul etimologic român)
târn (mătură, arbust) s. n., pl. târnuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TÂRN s. măturoi, (reg.) felezeu, leasă, târş. (Un ~ pentru măturatul străzilor.)
(Dicţionar de sinonime)
TÂRN s. v. pleavă, porumbar, porumbel.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TÂRN2 s.n. v. târnă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
tîrn (-nuri), s.n. – Smoc de mărăcini sau nuiele, folosit ca măturoi. Sl. trŭnŭ (Cihac, II, 402; Giuglea, Cercetări lexic., 9), cf. bg. tărn, trăn, slov. tèrn, ceh. trn, pol. tarn, rus. tern. – Der. tîrnui, vb. (a mătura cu tîrnul; a se lua de păr; a se părui); tîrnuială, s.f. (măturare, tîrnuire; păruială, chelfăneală). Aceleiaşi familii din sl. trŭnŭ aparţin tîrnăcop (var. tîrnacop), s.n. (cazma, săpoi), din bg. tărnăkop, sb. trnokop „săpătoare de tufişuri de mure”; tîrnomată (var. tîrnomete), s.f. şi n. (bălegar, gunoi), cf. sb. trnomet „măturătoare pe arie”, cr. ternomet „mătură” (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 402; Tiktin); tîrnosie (var. tîrnoslivă), s.f. (varietate de prune), din sb. trnoslivja (Candrea). Cf. tîrnă.
(Dicţionarul etimologic român)
târn (mătură, arbust) s. n., pl. târnuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
TÂRN s. măturoi, (reg.) felezeu, leasă, târş. (Un ~ pentru măturatul străzilor.)
(Dicţionar de sinonime)
TÂRN s. v. pleavă, porumbar, porumbel.
(Dicţionar de sinonime)