umbrire

UMBRÍ, umbresc, vb. IV. 1. Tranz. şi intranz. A face, a ţine umbră (I 1); a adumbri. 2. Refl. (Pop.) A sta la umbră (I 1), a se adumbri. 3. Tranz. şi refl. A da sau a căpăta o nuanţă mai închisă; a (se) întuneca, a (se) închide. 4. Intranz. şi refl. (Rar) A se contura. 5. Tranz. Fig. A dezonora, a păta, a compromite. – Din umbră.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

UMBRÍRE, umbriri, s.f. Faptul de a (se) umbri. ♦ Culoare, nuanţă închisă, întunecată. – V. umbri.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A UMBR//Í ~ésc 1. tranz. 1) A ţine în umbră; a adumbri. 2) A face să se umbrească. 2. intranz. 1) A face umbră; a ţine umbră. 2) (despre obiecte aflate la depărtare, în semiîntuneric sau după ceva transparent) A se zări nedesluşit; a apărea ca o umbră. /Din umbră
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE UMBR//Í mă ~ésc intranz. 1) A sta la umbră; a se afla sub umbră; a se adumbri. 2) fig. A deveni mai închis la culoare; a se întuneca. S-a umbrit la faţă de durere. /Din umbră
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

umbrí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. umbrésc, imperf. 3 sg. umbreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. umbreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

umbríre s. f., g.-d. art. umbrírii; pl. umbríri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
UMBRÍ vb. 1. (rar) a (se) adumbri. (Se ~ sub un stejar.) *2. (fig.) a eclipsa, a întuneca. (I-a ~ pe toţi cu verva sa.)
(Dicţionar de sinonime)