verină

VERÍNĂ, verine, s.f. (Mar.) Parâmă cu ochi cu rodanţă şi cârlig la un capăt. – Din fr. vérine.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VERÍNĂ s. f. 1. (mar.) parâmă terminată cu un cârlig, care serveşte la prinderea lanţurilor de ancoră. 2. aparat pentru ridicarea sau coborârea progresivă a unor greutăţi mari; cric. 3. dispozitiv hidraulic la avioane, care acţionează suprafeţele de comandă (ampenajul etc.). (< fr. vérine, /2/ vérin)
(Marele dicţionar de neologisme)

verínă s. f., pl. veríne
(Dicţionar ortografic al limbii române)