VIGILÉNT, -Ă, vigilenţi, -te, adj. Care manifestă, demonstrează vigilenţă. – După fr. vigilant, lat. vigilans, -ntis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
VIGILÉNŢĂ, vigilenţe, s.f. Atitudine de observare atentă şi susţinută, de supraveghere continuă a ceea ce se întâmplă în jurul său (pentru a preveni, a descoperi sau a combate acţiuni reprobabile, ostile, duşmănoase). – După fr. vigilance, lat. vigilantia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
VIGILÉN//T ~tă (~ţi, ~te) Care manifestă vigilenţă; cu atenţie susţinută. Supraveghetor ~. /<fr. vigilant, lat. vigilans, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
VIGILÉNŢ//Ă ~e f. 1) Atenţie sporită şi permanentă. 2) Supraveghere atentă şi conştiincioasă a intereselor publice şi de stat. [G.-D. vigilenţei] /<fr. vigilance, lat. vigilantia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
VIGILÉNT, -Ă adj. Care procedează cu multă atenţie, cu grijă şi cu perspicacitate; care manifestă vigilenţă. [Cf. fr. vigilant, lat. vigilans].
(Dicţionar de neologisme)
VIGILÉNŢĂ s.f. 1. Atenţie încordată şi susţinută; atitudine de deosebită băgare de seamă. 2. Calitate politică care constă în a veghea, a recunoaşte cu pricepere duşmanul de clasă sub orice formă s-ar ascunde şi a-l face inofensiv. [Cf. fr. vigilance, lat. vigilantia].
(Dicţionar de neologisme)
VIGILÉNT, -Ă adj. care manifestă, denotă vigilenţă; atent. (< fr. vigilant, lat. vigilans)
(Marele dicţionar de neologisme)
VIGILÉNŢĂ s. f. atenţie încordată şi susţinută; atitudine de deosebită băgare de seamă; supraveghere activă. (< fr. vigilance, lat. vigilantia)
(Marele dicţionar de neologisme)
vigilént adj. m., pl. vigilénţi; f. sg. vigiléntă, pl. vigilénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
vigilénţă s. f., g.-d. art. vigilénţei; pl. vigilénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
VIGILÉNT adj. v. prudent.
(Dicţionar de sinonime)
VIGILÉNŢĂ s. atenţie, grijă. (Manifestă multă ~.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
VIGILÉNŢĂ, vigilenţe, s.f. Atitudine de observare atentă şi susţinută, de supraveghere continuă a ceea ce se întâmplă în jurul său (pentru a preveni, a descoperi sau a combate acţiuni reprobabile, ostile, duşmănoase). – După fr. vigilance, lat. vigilantia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
VIGILÉNŢ//Ă ~e f. 1) Atenţie sporită şi permanentă. 2) Supraveghere atentă şi conştiincioasă a intereselor publice şi de stat. [G.-D. vigilenţei] /<fr. vigilance, lat. vigilantia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
VIGILÉNT, -Ă adj. Care procedează cu multă atenţie, cu grijă şi cu perspicacitate; care manifestă vigilenţă. [Cf. fr. vigilant, lat. vigilans].
(Dicţionar de neologisme)
VIGILÉNŢĂ s.f. 1. Atenţie încordată şi susţinută; atitudine de deosebită băgare de seamă. 2. Calitate politică care constă în a veghea, a recunoaşte cu pricepere duşmanul de clasă sub orice formă s-ar ascunde şi a-l face inofensiv. [Cf. fr. vigilance, lat. vigilantia].
(Dicţionar de neologisme)
VIGILÉNT, -Ă adj. care manifestă, denotă vigilenţă; atent. (< fr. vigilant, lat. vigilans)
(Marele dicţionar de neologisme)
VIGILÉNŢĂ s. f. atenţie încordată şi susţinută; atitudine de deosebită băgare de seamă; supraveghere activă. (< fr. vigilance, lat. vigilantia)
(Marele dicţionar de neologisme)
vigilént adj. m., pl. vigilénţi; f. sg. vigiléntă, pl. vigilénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
vigilénţă s. f., g.-d. art. vigilénţei; pl. vigilénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
VIGILÉNT adj. v. prudent.
(Dicţionar de sinonime)
VIGILÉNŢĂ s. atenţie, grijă. (Manifestă multă ~.)
(Dicţionar de sinonime)