îmbiai

ÎMBIÁ, îmbíi, vb. I. Tranz. şi refl. recipr. A (se) îndemna (stăruitor) să facă sau să primească ceva; a (se) invita, a (se) pofti. ♦ Refl. (Rar) A se lăsa poftit. ♦ Tranz. Fig. A atrage. [Pr.: -bi-a] – Probabil lat. *inviare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎMBIÁ îmbíi tranz. (persoane) A îndemna în mod insistent (să facă sau să accepte ceva). /<lat. inviare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

îmbiá (-íu, îmbiát), vb. – 1. A solicita, a cere. – 2. A invita, a pofti. – 3. A oferi, a propune. Lat. ambῑre, al cărui sens propriu de „a înconjura” trecuse deja în limba clasică, ca cel de „a solicita”, cf. la Tacit, Germ., 17, nuptiis ambiuntur „le propun căsătorie”. Schimbarea de conjugare ambῑre › *ambiāre ca în accῑre › aciua. Acest etimon, propus deja de Philippide, II, 718, nu pare să fi fost acceptat. Totuşi, pare mai sigur decît der. propusă de Puşcariu, Dacor., IV, 1319 şi DAR (cf. REW 9295 şi Graur, BL, V, 117), din lat. *inviāre „a obliga”, de la vis „forţă”, sau decît cea a lui Scriban, din lat. *inviāre „a îndruma”. Din lat. *invitāre (Koerting 5136), nu este posibil. – Der. îmbieală, s.f. (invitaţie, rugăminte, solicitare); îmbietor, adj. (atractiv); îmbietură, a.f. (invitaţie); îmbiecios, adj. (care se lasă rugat).
(Dicţionarul etimologic român)

îmbiá vb. (sil. -bi-a), ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. îmbíi, 3 sg. şi pl. îmbíe (sil. -bi-e), 1 pl. îmbiém; ger. îmbiínd (sil. -bi-ind)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎMBIÁ vb. 1. v. invita. 2. v. îndemna. 3. v. stimula.
(Dicţionar de sinonime)

ÎMBIÁ vb. v. ademeni, amăgi, atrage, ispiti, momi, seduce, tenta.
(Dicţionar de sinonime)