ÎMBUJORÁ, îmbujorez, vb. I. Refl. (Despre obraji) A se înroşi, a se aprinde (ca un bujor); (despre oameni) a se înroşi la faţă. ♦ Tranz. fact. (Rar) A face să se înroşească. – În + bujor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ÎMBUJOR//Á ~éz tranz. A face să se îmbujoreze; a rumeni. /în + bujor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE ÎMBUJOR//Á mă ~éz intranz. (mai ales despre faţă, obraji) A se înroşi uşor (ca bujorul); a se rumeni. /în + bujor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
îmbujorá vb., ind. prez. 1 sg. îmbujoréz, 3 sg. şi pl. îmbujoreáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. îmbujoréze
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎMBUJORÁ vb. a (se) împurpura, a (se) înroşi, a (se) roşi, a (se) rumeni, (înv.) a (se) răsura, (fig.) a (se) aprinde. (S-a ~ la faţă.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ÎMBUJOR//Á ~éz tranz. A face să se îmbujoreze; a rumeni. /în + bujor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
îmbujorá vb., ind. prez. 1 sg. îmbujoréz, 3 sg. şi pl. îmbujoreáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. îmbujoréze
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎMBUJORÁ vb. a (se) împurpura, a (se) înroşi, a (se) roşi, a (se) rumeni, (înv.) a (se) răsura, (fig.) a (se) aprinde. (S-a ~ la faţă.)
(Dicţionar de sinonime)