ÎMBUNĂTĂŢÍ, îmbunătăţesc, vb. IV. Tranz. şi refl. A face ca ceva să devină sau a deveni mai bun, a face să capete sau a căpăta o valoare sau o calitate superioară; a (se) ameliora, a (se) îndrepta. [Var.: (înv.) îmbunătăţá vb. I] – În + bunătate.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ÎMBUNĂTĂŢ//Í ~ésc tranz. A face să se îmbunătăţească; a îndrepta; a ameliora. ~ relaţiile. ~ o metodă de lucru. /în + bunătate
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE ÎMBUNĂTĂŢ//Í pers. 3 se ~éşte intranz. A deveni mai bun sau a reveni la calitatea de mai înainte; a se ameliora; a se îndrepta. S-a ~it situaţia existentă. /în + bunătate
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
îmbunătăţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îmbunătăţésc, imperf. 3 sg. îmbunătăţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. îmbunătăţeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎMBUNĂTĂŢÍ vb. 1. a (se) îndrepta, a (se) remedia. (A ~ situaţia existentă.) 2. v. corecta. 3. v. ameliora. 4. v. optimiza.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A (se) îmbunătăţi ≠ a (se) înrăutăţi, a (se) strica
(Dicţionar de antonime)
A îmbunătăţi ≠ a agrava
(Dicţionar de antonime)
A se îmbunătăţi ≠ a se agrava
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ÎMBUNĂTĂŢ//Í ~ésc tranz. A face să se îmbunătăţească; a îndrepta; a ameliora. ~ relaţiile. ~ o metodă de lucru. /în + bunătate
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
îmbunătăţí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îmbunătăţésc, imperf. 3 sg. îmbunătăţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. îmbunătăţeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎMBUNĂTĂŢÍ vb. 1. a (se) îndrepta, a (se) remedia. (A ~ situaţia existentă.) 2. v. corecta. 3. v. ameliora. 4. v. optimiza.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A (se) îmbunătăţi ≠ a (se) înrăutăţi, a (se) strica
(Dicţionar de antonime)
A îmbunătăţi ≠ a agrava
(Dicţionar de antonime)
A se îmbunătăţi ≠ a se agrava
(Dicţionar de antonime)