îmbăla

ÎMBĂLÁ, îmbălez, vb. I. Tranz. A umple de bale; a umezi cu salivă; spec. a muia cu salivă firul de tors în timpul torsului manual. ♦ Fig. A folosi cuvinte vulgare (la adresa cuiva). – În + bale.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎMBĂL//Á ~éz tranz. pop. 1) A umple de bale. 2) (fibrele în timpul torsului) A netezi cu salivă. /în + bale
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎMBĂL//Á mă ~éz intranz. A vorbi de rău, folosind cuvinte triviale. /în + bale
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

îmbălá vb., ind. prez. 1 sg. îmbăléz, 3 sg. şi pl. îmbăleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎMBĂLÁ vb. a (se) îmbăloşa.
(Dicţionar de sinonime)

ÎMBĂLÁ vb. v. drăcui, înjura, ocărî.
(Dicţionar de sinonime)