ÎMPREUNÁ, împreunez, vb. I.1. Tranz. şi refl. A (se) aduna la un loc; a (se) uni, a (se) îmbina. ♦ Tranz. (Rar) A întruni, a cumula. 2. Refl. recipr. şi tranz. fact. A săvârşi sau a face să săvârşească actul sexual; a (se) împerechea. [Pr.: -pre-u-. Prez. ind. şi: (reg.) împreún] – Din împreună.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÎMPREUNÁRE, împreunări, s.f. Acţiunea de a (se) împreuna şi rezultatul ei. [Pr.: -pre-u-] – V. împreuna.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ÎMPREUN//Á ~éz tranz. A face să se împreuneze; a îmbina; a contopi. ~ culorile. [Sil. îm-pre-u-] /Din împreună
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE ÎMPREUN//Á pers. 3 se ~eáză intranz. 1) (despre elemente concrete sau abstracte) A se uni, formând un tot organic; a se confunda; a se contopi; a se îmbina. 2) (despre fiinţe de sex opus) A realiza actul sexual (în vederea reproducerii); a se împerechea. /Din împreună
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
împreuná vb. (sil. -pre-u-), ind. prez. 1 sg. împreunéz/împreún, 3 sg. şi pl. împreuneáză/împreúnă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
împreunáre s. f. (sil. -pre-u-), g.-d. art. împreunării; pl. împreunări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎMPREUNÁ vb. 1. v. asambla. 2. v. îmbina. 3. a (se) îmbina, a (se) lega, a (se) reuni, a (se) uni. (A ~ elementele într-un tot.) 4. v. îmbuca. 5. v. împerechea.
(Dicţionar de sinonime)
ÎMPREUNÁ vb. v. însuma, întruni.
(Dicţionar de sinonime)
ÎMPREUNÁRE s. 1. v. asamblare. 2. v. îmbinare. 3. joncţiune, unire. (~ a două unităţi militare.) 4. v. împerechere. 5. v. montă. 6. (BIOL.) bătaie. (~ a unor animale sălbatice.)
(Dicţionar de sinonime)
ÎMPREUNÁRE s. v. adunare, întâlnire.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A (se) împreuna ≠ a (se) despărţi, a (se) separa
(Dicţionar de antonime)
A împreuna ≠ a despreuna, a dezuni, a răzleţi, a separa
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÎMPREUNÁRE, împreunări, s.f. Acţiunea de a (se) împreuna şi rezultatul ei. [Pr.: -pre-u-] – V. împreuna.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE ÎMPREUN//Á pers. 3 se ~eáză intranz. 1) (despre elemente concrete sau abstracte) A se uni, formând un tot organic; a se confunda; a se contopi; a se îmbina. 2) (despre fiinţe de sex opus) A realiza actul sexual (în vederea reproducerii); a se împerechea. /Din împreună
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
împreuná vb. (sil. -pre-u-), ind. prez. 1 sg. împreunéz/împreún, 3 sg. şi pl. împreuneáză/împreúnă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
împreunáre s. f. (sil. -pre-u-), g.-d. art. împreunării; pl. împreunări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎMPREUNÁ vb. 1. v. asambla. 2. v. îmbina. 3. a (se) îmbina, a (se) lega, a (se) reuni, a (se) uni. (A ~ elementele într-un tot.) 4. v. îmbuca. 5. v. împerechea.
(Dicţionar de sinonime)
ÎMPREUNÁ vb. v. însuma, întruni.
(Dicţionar de sinonime)
ÎMPREUNÁRE s. 1. v. asamblare. 2. v. îmbinare. 3. joncţiune, unire. (~ a două unităţi militare.) 4. v. împerechere. 5. v. montă. 6. (BIOL.) bătaie. (~ a unor animale sălbatice.)
(Dicţionar de sinonime)
ÎMPREUNÁRE s. v. adunare, întâlnire.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A (se) împreuna ≠ a (se) despărţi, a (se) separa
(Dicţionar de antonime)
A împreuna ≠ a despreuna, a dezuni, a răzleţi, a separa
(Dicţionar de antonime)