încuram

ÎNCURÁ, încúr, vb. I. Tranz. (Înv. şi reg.) A mâna caii repede; a goni. ♦ Refl. (Despre cai) A porni la fugă, a se întrece alergând; a alerga în voie. – Lat. *incurrare (= currere).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

încurá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. încúră
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎNCURÁ vb. v. alerga, fugi, goni.
(Dicţionar de sinonime)