încăpăţâna

ÎNCĂPĂŢÂNÁ, încăpăţânez, vb. I. Refl. A stărui cu îndârjire într-o comportare voluntară, fără a ţine seama de împrejurări; a se îndărătnici. ♦ (În sens favorabil) A se ambiţiona într-o atitudine, pentru o idee etc. [Var.: (reg.) încăpăţiná vb. I] – În + căpăţână.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE ÎNCĂPĂŢÂN//Á mă ~éz intranz. A stărui cu îndărătnicie într-o acţiune sau într-o atitudine (mai ales nesănătoasă); a se arăta îndărătnic; a se îndărătnici; a se ambiţiona. Se ~ează fără motiv. /în + căpăţână
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

încăpăţâná vb., ind. prez. 1 sg. încăpăţânéz, 3 sg. şi pl. încăpăţâneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎNCĂPĂŢÂNÁ vb. 1. a se îndărătnici, (livr.) a se obstina, (pop.) a se nătângi, (reg.) a se încâina. (Te ~ fără motiv.) 2. a se ambiţiona, a se îndărătnici, a se îndârji, a persevera, a persista, a stărui. (Se ~ să susţină că ...)
(Dicţionar de sinonime)