înflăcăra

ÎNFLĂCĂRÁ, înflăcărez, vb. I. Tranz. şi refl. 1. A (se) aprinde, a (se) înfierbânta, a (se) pasiona, a (se) entuziasma. 2. A face să capete sau a căpăta culoarea flăcării; a (se) înroşi, a se îmbujora. – În + flacără.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNFLĂCĂR//Á ~éz tranz. A face să se înflăcăreze; a învăpaia. [Sil. în-flă-] /în + flacără
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNFLĂCĂR//Á mă ~éz intranz. 1) A deveni roşu-aprins (ca flacăra); a se învăpăia. 2) fig. A căpăta tot mai mult suflet; a se umple de elan; a se însufleţi; a se anima; a se ambala; a se antrena; a se entuziasma; a se electriza. /în + flacără
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

înflăcărá vb., ind. prez. 1 sg. înflăcăréz, 3 sg. şi pl. înflăcăreáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎNFLĂCĂRÁ vb. 1. a (se) înfoca, a (se) înroşi, (fig.) a (se) aprinde, a (se) încinge. (S-a ~ de emoţie.) 2. v. entuziasma.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNFLĂCĂRÁ vb. v. antrena.
(Dicţionar de sinonime)