înhăța

ÎNHĂŢÁ, înháţ, vb. I. Tranz. A apuca (pe cineva sau ceva) cu violenţă, repede şi pe neaşteptate; a înşfăca. – În + haţ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNHĂŢÁ înháţ tranz. A apuca brusc şi cu putere; a înşfăca. ♢ A se ~ la bătaie a se lua la bătaie. /în + haţ
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

înhăţá vb., ind. prez. 1 sg. înháţ, 2 sg. înháţi, 3 sg. şi pl. înháţă; conj. prez. 3 sg. şi pl. înháţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎNHĂŢÁ vb. a apuca, a înşfăca, a lua, a prinde, (pop. şi fam.) a căpui, (pop.) a încăibăra, (prin Transilv.) a agâmba, (Mold. şi Transilv.) a găbji, a găbui, (grecism înv.) a proftaxi, (fam. fig.) a căptuşi, a umfla. (A ~ o bâtă în mână.)
(Dicţionar de sinonime)