ștergătoare

ŞTERGĂTÓR, -OÁRE, ştergători, -oare, subst. 1. S.f. Bucată de covor sau împletitură de papură, de sfoară, de material plastic etc., pe care îşi şterge cineva picioarele la intrarea în casă. 2. S.f. (Reg.) Prosop. 3. S.n., s.f. Cârpă de şters. 4. S.n. Perie cilindrică cu care se curăţă ţeava tunului. 5. S.n. Aparat format dintr-una sau din două palete cu muchie de cauciuc care, acţionate de un motor, şterg geamul de la parbrizul unui vehicul. 6. S.m. şi f. (Rar) Persoană care se ocupă cu curăţatul hainelor. – Şterge + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

Ştergătoare ~óri f. Bucată de ţesătură (covor, cârpă etc.) pusă la intrarea într-o casă pentru şters picioarele. [G.-D. ştergătorii] /a şterge + suf. ~ătoare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ŞTERGĂT//ÓR¹ ~oáre (~óri, ~oáre) şi substantival (despre persoane) Care efectuează o operaţie de ştergere. /a şterge + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ŞTERGĂT//ÓR² ~oáre n. 1) Bucată de pânză pentru şters praful. 2) Perie cilindrică specială pentru curăţarea ţevilor la armele de foc. 3) Dispozitiv format din două palete care şterg parbrizul unui vehicul pe timp de ploaie sau de ninsoare. /a şterge + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ştergătoáre (persoană) s. f., g.-d. art. ştergătoárei; pl. ştergătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ştergătoáre (covoraş) s. f., g.-d. art. ştergătórii; pl. ştergătóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ştergătór (persoană) s. m., pl. ştergătóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ştergătór (pentru parbriz, pentru ţeava tunului) s. n., pl. ştergătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ştergătór/ştergătoáre (prosop, cârpă de şters) s. n. /s. f., pl. n. ştergătoáre/ f. ştergătóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ŞTERGĂTOÁRE s. preş.
(Dicţionar de sinonime)

ŞTERGĂTÓR s. v. prosop, şervet, ştergar.
(Dicţionar de sinonime)