ștuț

ŞTUŢ, ştuţuri, s.n. Bucată scurtă de ţeavă, care face legătura între un recipient şi o conductă. – Din germ. Stutzen.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞTUŢ ~uri n. tehn. Ţeavă scurtă de metal care serveşte ca piesă de legătură între o conductă şi un recipient. ~ de golire a apei. /<germ. Stutzen
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ŞTUŢ s.n. (Tehn.) Tub de oţel cu pereţii subţiri, servind pentru luarea probelor de pământ. [< germ. Stutz].
(Dicţionar de neologisme)

ŞTUŢ s. n. bucată scurtă de ţeavă montată la un recipient spre a face legătura cu o conductă. (< germ. Stutz)
(Marele dicţionar de neologisme)

ştuţ s. n., pl. ştúţuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ştuţ², ştúţuri, s.n. (reg.) fiecare dintre cele două curele groase care leagă pieptarul hamului de orcic.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

ştuţ³, ştúţuri, s.n. (reg.) ciot de copac.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

ştuţ⁴, s.n. sg. (reg.) arpagic, orceag.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
ŞTUŢ s. (TEHN.) tubulură.
(Dicţionar de sinonime)

ŞTUŢ s. v. carabină.
(Dicţionar de sinonime)