împrejurare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÎMPREJURÁ, împréjur, vb. I. Tranz. (Înv.) A ocoli de jur împrejur, a cuprinde din toate părţile; a înconjura. ♦ (Reg.) A lega un obiect cu o sfoară etc. trecută împrejur; a încinge. – Lat. pop. inpergyrare sau din împrejur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎMPREJURÁRE, împrejurări, s.f. Situaţie în care se află cineva; circumstanţă; întâmplare. ♢ Loc. adv. După împrejurări = potrivit situaţiei; de la caz la caz. – V. împrejura.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎMPREJUR//Á împréjur tranz. 1) înv. A cuprinde din toate părţile; a încercui; a înconjura; a împrejmui; a împresura. 2) pop. A ocoli de jur împrejur. /Din împrejur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÎMPREJUR//ÁRE ~ări f. Situaţie în care are loc un eveniment oarecare; circumstanţă. O ~ nimerită.După ~ări în concordanţă cu situaţia. [G.-D. împrejurării] /v. a împrejura
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

împrejurá vb., ind. prez. 1 sg. împréjur, 3 sg. şi pl. împréjură
(Dicţionar ortografic al limbii române)

jur-împrejúr loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

împrejuráre s. f., g.-d. art. împrejurării; pl. împrejurări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MĂSURĂ ÎMPREJÚR s. v. circumferinţă, perimetru.
(Dicţionar de sinonime)

ÎMPREJURÁ vb. v. împresura, încercui, încinge, înconjura, înfăşura, învălui, ocoli, strânge.
(Dicţionar de sinonime)

ÎMPREJURÁRE s. 1. v. situaţie. 2. circumstanţă, ipostază, moment, ocazie, prilej, situaţie. (O ~ nimerită.) 3. (la pl.) v. vremuri. 4. întâmplare, ocazie, prilej. (~ a făcut ca ...)
(Dicţionar de sinonime)

ÎMPREJURÁRE s. v. circumferinţă, perimetru.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: im imp impr impre imprej

Cuvinte se termină cu literele: re are rare urare jurare