Monument

MONUMÉNT, monumente, s.n. 1. Operă de sculptură sau de arhitectură destinată să perpetueze amintirea unui eveniment sau a unei personalităţi remarcabile; p. ext. construcţie arhitectonică de proporţii mari sau de o deosebită valoare. ♦ Fig. Orice operă, document istoric sau creaţie culturală de însemnătate naţională sau internaţională. 2. (În sintagma) Monument al naturii = plantă, animal, formaţiune naturală, teritoriu etc. de mare însemnătate ştiinţifică sau estetică, considerate bunuri naţionale, ocrotite prin lege şi conservate pentru posteritate. – Din fr. monument, lat. monumentum.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MONUMÉNT ~e n. 1) Construcţie arhitectonică care se impune prin valoare sau prin proporţiile sale. 2) fig. Operă artistică, istorică sau ştiinţifică de importanţă universală. /<fr. monument, lat. monumentum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MONUMÉNT s.n. 1. Lucrare de arhitectură sau de sculptură ridicată în amintirea unui eveniment, a unui personaj ilustru etc. ; (p. ext.) construcţie mare cu felurite elemente arhitectonice sau ornamentale. 2. (Fig.) Document istoric de mare valoare; lucrare valoroasă care reprezintă ceva deosebit sau care are o semnificaţie deosebită pentru ştiinţa respectivă. ♢ Monument al naturii = plantă, animal, obiect sau fenomen din natură care are o importanţă deosebită sau o semnificaţie specială. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. monument, lat. monumentum].
(Dicţionar de neologisme)

MONUMÉNT s. n. 1. lucrare de arhitectură, de sculptură ridicată în amintirea unui eveniment, a unui personaj ilustru etc. 2. (fig.) document istoric de mare valoare; lucrare valoroasă care reprezintă ceva deosebit sau are o semnificaţie deosebită pentru ştiinţa respectivă. o ~ al naturii = plantă, animal, obiect, teritoriu etc. care prezintă o importanţă ştiinţifică deosebită. (< fr. monument, lat. monumentum)
(Marele dicţionar de neologisme)

monumént s. n., pl. monuménte
(Dicţionar ortografic al limbii române)