abiotrofie

ABIOTROFÍE s.f. Scădere a vitalităţii unui organism sau a unui organ din cauza unor defecte ereditare de dezvoltare sau a lipsei factorilor nutritivi, fapt care determină slăbirea capacităţii de adaptare-apărare. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. abiotrophie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ABIOTROFÍE f. Slăbire sau încetare a funcţiilor unui ţesut, organ sau organism. [Sil. -bi-o-tro-] /<fr. abiotrophie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ABIOTROFÍE s.f. Slăbire, încetare a funcţiilor unui ţesut, ale unui organism sau organ. [Gen. -iei. / < fr. abiotrophie, cf. gr. a – fără, bios – viaţă, trophe – hrană].
(Dicţionar de neologisme)

abiotrofíe s. f. proces degenerativ care atinge celulele vii (ale sistemului nervos). (< fr. abiotrophie)
(Marele dicţionar de neologisme)

abiotrofíe s. f. (sil. -bi-o-tro-) → trofie
(Dicţionar ortografic al limbii române)