ADERÉNT, -Ă, aderenţi, -te, adj., s.m. şi f. 1. Adj., s.m. şi f. (Persoană sau colectivitate) care aderă la un partid, la o mişcare, la o asociaţie etc. 2. Adj. Care se ţine strâns lipit de ceva, ataşat de ceva. – Din fr. adhérent, lat. adhaerens, -ntis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ADERÉNŢĂ, aderenţe, s.f. 1. (Med.) Ţesut fibros care se dezvoltă în special în cavităţile seroase, în urma unei infecţii sau intervenţii chirurgicale, unind organe care în mod normal sunt separate; bridă. 2. (Tehn.) Forţă care menţine alăturate două corpuri aflate în contact. Aderenţa dintre roţile unui vehicul şi şosea. ♦ Fenomen de legătură între beton şi oţel în construcţiile de beton armat. 3. Aderare, solidarizare conştientă la ceva. – Din fr. adhérence.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ADERÉN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) Care se ţine lipit de ceva. Membrană ~tă. 3) şi substantival Care aderă la o mişcare, la un partid, la un curent. /<fr. adhérent, lat. adhaerens, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ADERÉNŢ//Ă ~e f. 1) Fenomen care se produce între roţile unui vehicul şi calea de rulare, realizându-se astfel mişcarea vehiculului. 2) mai ales la pl. Lipire patologică a două organe în urma unei intervenţii chirurgicale. 3) Ţesut rezultat în urma acestui proces. 4) constr. Element de legătură între beton şi oţel în construcţiile de beton armat. /<fr. adhérence
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ADERÉNT, -Ă adj. Care aderă. ♦ Lipit strâns, fixat de ceva. // s.m. şi f. Partizan la o acţiune comună, membru al unui partid sau al unei grupări politice. [< fr. adhérent].
(Dicţionar de neologisme)
ADERÉNŢĂ s.f. 1. Legătură, lipire. ♦ Lipire patologică a unor ţesuturi care de obicei nu sunt lipite între ele; bridă. 2. (Tehn.) Frecare între două corpuri în contact, dintre care unul alunecă sau se rostogoleşte peste celălalt. 3. (Constr.) Fenomen de legătură între diferite materiale. [< fr. adhérence, cf. lat. adhaerere – a fi ataşat].
(Dicţionar de neologisme)
ADERÉNT, -Ă I. adj. care aderă. ♢ alipit, sudat. II. s.m.f. cel care aderă la o acţiune comună, la un partid etc. (< fr. adhérent, lat. adhaerens)
(Marele dicţionar de neologisme)
ADERÉNŢĂ s. f. 1. legătură, lipire. 2. bridă (4). 3. (fiz.) forţă care menţine alăturate două corpuri în contact. 4. (constr.) fenomen de legătură între beton şi oţel. ♢ (metal.) fenomen de prindere pe suprafaţa pieselor turnate a unor cruste, care provoacă defecte. 5. aderare, solidarizare conştientă. (< fr. adhérence, lat. adhaerentia)
(Marele dicţionar de neologisme)
aderént adj. m., s. m., pl. aderénţi; f. sg. aderéntă, pl. aderénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
aderénţă s. f., g.-d. art. aderénţei; pl. aderénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ADERÉNŢĂ s. (MED.) bridă. (Are ~ la pleură.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ADERÉNŢĂ, aderenţe, s.f. 1. (Med.) Ţesut fibros care se dezvoltă în special în cavităţile seroase, în urma unei infecţii sau intervenţii chirurgicale, unind organe care în mod normal sunt separate; bridă. 2. (Tehn.) Forţă care menţine alăturate două corpuri aflate în contact. Aderenţa dintre roţile unui vehicul şi şosea. ♦ Fenomen de legătură între beton şi oţel în construcţiile de beton armat. 3. Aderare, solidarizare conştientă la ceva. – Din fr. adhérence.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ADERÉNŢ//Ă ~e f. 1) Fenomen care se produce între roţile unui vehicul şi calea de rulare, realizându-se astfel mişcarea vehiculului. 2) mai ales la pl. Lipire patologică a două organe în urma unei intervenţii chirurgicale. 3) Ţesut rezultat în urma acestui proces. 4) constr. Element de legătură între beton şi oţel în construcţiile de beton armat. /<fr. adhérence
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ADERÉNT, -Ă adj. Care aderă. ♦ Lipit strâns, fixat de ceva. // s.m. şi f. Partizan la o acţiune comună, membru al unui partid sau al unei grupări politice. [< fr. adhérent].
(Dicţionar de neologisme)
ADERÉNŢĂ s.f. 1. Legătură, lipire. ♦ Lipire patologică a unor ţesuturi care de obicei nu sunt lipite între ele; bridă. 2. (Tehn.) Frecare între două corpuri în contact, dintre care unul alunecă sau se rostogoleşte peste celălalt. 3. (Constr.) Fenomen de legătură între diferite materiale. [< fr. adhérence, cf. lat. adhaerere – a fi ataşat].
(Dicţionar de neologisme)
ADERÉNT, -Ă I. adj. care aderă. ♢ alipit, sudat. II. s.m.f. cel care aderă la o acţiune comună, la un partid etc. (< fr. adhérent, lat. adhaerens)
(Marele dicţionar de neologisme)
ADERÉNŢĂ s. f. 1. legătură, lipire. 2. bridă (4). 3. (fiz.) forţă care menţine alăturate două corpuri în contact. 4. (constr.) fenomen de legătură între beton şi oţel. ♢ (metal.) fenomen de prindere pe suprafaţa pieselor turnate a unor cruste, care provoacă defecte. 5. aderare, solidarizare conştientă. (< fr. adhérence, lat. adhaerentia)
(Marele dicţionar de neologisme)
aderént adj. m., s. m., pl. aderénţi; f. sg. aderéntă, pl. aderénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
aderénţă s. f., g.-d. art. aderénţei; pl. aderénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ADERÉNŢĂ s. (MED.) bridă. (Are ~ la pleură.)
(Dicţionar de sinonime)