AMBULÁNT, -Ă, ambulanţi, -te, adj. Care se deplasează dintr-un loc în altul, care nu are un loc fix. – Din fr. ambulant, lat. ambulans, -ntis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
AMBULÁNŢĂ, ambulanţe, s.f. Instalaţie sanitară mobilă, în spatele frontului, care dă răniţilor primele ajutoare. ♦ Vehicul special amenajat pentru transportul la spital al celor accidentaţi sau grav bolnavi; salvare. – Din fr. ambulance.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
AMBULÁN//T ~tă (~ţi, ~te) Care se deplasează din loc în loc. Negustor ~. /<fr. ambulant, lat. ambulans, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
AMBULÁNŢ//Ă ~e f. 1) Formaţie sanitară militară, care dă răniţilor primul ajutor. 2) Vehicul pentru transportul la spital al accidentaţilor şi bolnavilor. /<fr. ambulance
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
AMBULÁNT, -Ă adj. Care se deplasează dintr-un loc în altul. [< fr. ambulant, cf. lat. ambulans < ambulare – a merge].
(Dicţionar de neologisme)
AMBULÁNŢĂ s.f. Instalaţie medicală temporară, amenajată pentru a da primele ajutoare răniţilor în apropierea câmpului de luptă. ♦ Vehicul destinat transportului răniţilor şi al bolnavilor în stare gravă. [< fr. ambulance].
(Dicţionar de neologisme)
AMBULÁNT, -Ă adj. care se deplasează dintr-un loc în altul. (< fr. ambulant, lat. ambulans)
(Marele dicţionar de neologisme)
AMBULÁNŢĂ s. f. 1. formaţie sanitară care dă răniţilor primele ajutoare pe câmpul de luptă. 2. vehicul destinat transportului accidentaţilor şi al bolnavilor în stare gravă. (< fr. ambulance)
(Marele dicţionar de neologisme)
ambulánt adj. m., pl. ambulánţi; f. sg. ambulántă, pl. ambulánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
ambulánţă s. f., g.-d. art. ambulánţei; pl. ambulánţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
AMBULÁNŢĂ s. autosalvare, autosanitară, salvare, sanitară.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
AMBULÁNŢĂ, ambulanţe, s.f. Instalaţie sanitară mobilă, în spatele frontului, care dă răniţilor primele ajutoare. ♦ Vehicul special amenajat pentru transportul la spital al celor accidentaţi sau grav bolnavi; salvare. – Din fr. ambulance.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
AMBULÁNŢ//Ă ~e f. 1) Formaţie sanitară militară, care dă răniţilor primul ajutor. 2) Vehicul pentru transportul la spital al accidentaţilor şi bolnavilor. /<fr. ambulance
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
AMBULÁNT, -Ă adj. Care se deplasează dintr-un loc în altul. [< fr. ambulant, cf. lat. ambulans < ambulare – a merge].
(Dicţionar de neologisme)
AMBULÁNŢĂ s.f. Instalaţie medicală temporară, amenajată pentru a da primele ajutoare răniţilor în apropierea câmpului de luptă. ♦ Vehicul destinat transportului răniţilor şi al bolnavilor în stare gravă. [< fr. ambulance].
(Dicţionar de neologisme)
AMBULÁNT, -Ă adj. care se deplasează dintr-un loc în altul. (< fr. ambulant, lat. ambulans)
(Marele dicţionar de neologisme)
AMBULÁNŢĂ s. f. 1. formaţie sanitară care dă răniţilor primele ajutoare pe câmpul de luptă. 2. vehicul destinat transportului accidentaţilor şi al bolnavilor în stare gravă. (< fr. ambulance)
(Marele dicţionar de neologisme)
ambulánt adj. m., pl. ambulánţi; f. sg. ambulántă, pl. ambulánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
ambulánţă s. f., g.-d. art. ambulánţei; pl. ambulánţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
AMBULÁNŢĂ s. autosalvare, autosanitară, salvare, sanitară.
(Dicţionar de sinonime)