ANALÓG1, analoguri, s.n. Pupitru înalt, mobil, pe care se pun cărţile de cult în biserica ortodoxă. [Var.: analóghion s.n.] – Din ngr. analóghion.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ANALÓG2, -OÁGĂ, analogi, -oage, adj. Asemănător; corespondent. – Din fr. analogue, lat. analogus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ANALOGÍE, analogii, s.f. Asemănare (parţială) între două sau mai multe noţiuni, situaţii, fenomene etc. ♦ (Lingv.) Fenomen care constă în modificarea formei sau uneori a sensului unui cuvânt sub influenţa alteia dintre formele sale sau sub influenţa altui cuvânt. – Din fr. analogie, lat. analogia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ANAL//ÓG ~oágă (~ógi, ~oáge) Care prezintă o analogie; asemănător. /<lat. analogus, fr. analogue
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ANALOGÍ//E ~i f. Similitudine între două sau mai multe situaţii, fenomene, noţiuni, obiecte; asemănare. Prin ~. [G.-D. analogiei] /<lat. analogia, fr. analogie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ANALÓG, -Ă adj. Asemănător; corespondent. [Pl. -ogi, -oge. (înv.) -oage, f.sg. şi analoagă. [Cf. fr. analogue, lat. analogus, gr. analogos].
(Dicţionar de neologisme)
ANALOGÍE s.f. Asemănare între două sau mai multe situaţii, obiecte, fenomene, noţiuni etc., considerate din anumite puncte de vedere. ♦ Asemănare parţială în ceea ce priveşte forma sau conţinutul a două elemente de limbă, care determină modificarea unuia dintre ele sub influenţa celuilalt; schimbarea produsă. [Gen. -iei, var. (înv.) analoghie s.f. / < analogie, cf. lat., gr. analogia – raport].
(Dicţionar de neologisme)
ANALÓG, -OÁGĂ adj. 1. care prezintă analogie; asemănător, similar. 2. (despre organe animale) cu funcţii identice, dar care se deosebesc ca structură şi origine. (< fr. analogue, lat. analogus, gr. analogos)
(Marele dicţionar de neologisme)
ANALOGÍE s. f. 1. corespondenţă, asemănare între două sau mai multe situaţii, obiecte, fenomene, noţiuni etc. 2. metodă de studiu al unui sistem bazată pe analogia (1) dintre acesta şi un alt sistem cunoscut. 3. (biol.) asemănare relativă a două organe (de animale) analoage. 4. (jur.) metodă de soluţionare a unui caz neprevăzut de lege, dar asemănător. 5. asemănare parţială de formă, sau de conţinut a două elemente de limbă, care determină modificarea unuia dintre ele sub influenţa celuilalt. (< fr. analogie, lat. analogia)
(Marele dicţionar de neologisme)
analóg adj. m., pl. analógi; f. sg. analoágă, pl. analoáge
(Dicţionar ortografic al limbii române)
analóg s. n., pl. analóguri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
analogíe s. f., art. analogía, g.-d. art. analogíei; pl. analogíi, art. analogíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ANALÓG adj. v. asemănător.
(Dicţionar de sinonime)
ANALOGÍE s. v. potrivire.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Analog ≠ deosebit, diferit, distinct
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ANALÓG2, -OÁGĂ, analogi, -oage, adj. Asemănător; corespondent. – Din fr. analogue, lat. analogus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ANAL//ÓG ~oágă (~ógi, ~oáge) Care prezintă o analogie; asemănător. /<lat. analogus, fr. analogue
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ANALOGÍ//E ~i f. Similitudine între două sau mai multe situaţii, fenomene, noţiuni, obiecte; asemănare. Prin ~. [G.-D. analogiei] /<lat. analogia, fr. analogie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ANALÓG, -Ă adj. Asemănător; corespondent. [Pl. -ogi, -oge. (înv.) -oage, f.sg. şi analoagă. [Cf. fr. analogue, lat. analogus, gr. analogos].
(Dicţionar de neologisme)
ANALOGÍE s.f. Asemănare între două sau mai multe situaţii, obiecte, fenomene, noţiuni etc., considerate din anumite puncte de vedere. ♦ Asemănare parţială în ceea ce priveşte forma sau conţinutul a două elemente de limbă, care determină modificarea unuia dintre ele sub influenţa celuilalt; schimbarea produsă. [Gen. -iei, var. (înv.) analoghie s.f. / < analogie, cf. lat., gr. analogia – raport].
(Dicţionar de neologisme)
ANALÓG, -OÁGĂ adj. 1. care prezintă analogie; asemănător, similar. 2. (despre organe animale) cu funcţii identice, dar care se deosebesc ca structură şi origine. (< fr. analogue, lat. analogus, gr. analogos)
(Marele dicţionar de neologisme)
ANALOGÍE s. f. 1. corespondenţă, asemănare între două sau mai multe situaţii, obiecte, fenomene, noţiuni etc. 2. metodă de studiu al unui sistem bazată pe analogia (1) dintre acesta şi un alt sistem cunoscut. 3. (biol.) asemănare relativă a două organe (de animale) analoage. 4. (jur.) metodă de soluţionare a unui caz neprevăzut de lege, dar asemănător. 5. asemănare parţială de formă, sau de conţinut a două elemente de limbă, care determină modificarea unuia dintre ele sub influenţa celuilalt. (< fr. analogie, lat. analogia)
(Marele dicţionar de neologisme)
analóg adj. m., pl. analógi; f. sg. analoágă, pl. analoáge
(Dicţionar ortografic al limbii române)
analóg s. n., pl. analóguri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
analogíe s. f., art. analogía, g.-d. art. analogíei; pl. analogíi, art. analogíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ANALÓG adj. v. asemănător.
(Dicţionar de sinonime)
ANALOGÍE s. v. potrivire.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Analog ≠ deosebit, diferit, distinct
(Dicţionar de antonime)