ÁUGUST1 s.m. invar. A opta lună a anului; gustar. – Din lat. augustus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
AUGÚST2, -Ă, auguşti, -ste, adj. (Ca epitet dat monarhilor şi persoanelor din familiile domnitoare) Preamărit, slăvit. ♦ Fig. Maiestuos, măreţ, impunător. Imagine augustă. – Din lat. augustus, fr. auguste.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÁUGUST m. A opta lună a anului; gustar. [G.-D. lui august.; Sil au-] /<lat. augustus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
AUGÚ//ST ~stă (~şti, ~ste) 1) (în adresări către un monarh, un principe etc.) Care este cu renume; preamărit; slăvit. 2) Care trezeşte admiraţie. Imagine ~stă. /<lat. augustus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
AUGUST (Caius Iulius Caesar Octavianus Augustus), primul împărat roman (27 î.Hr.-14 d.Hr.). Nepot şi fiu adoptiv al lui Cezar. Creator, alături de Antonius şi Lepidus al celui de-al doilea triumvirat (43 î.Hr.); guvernator al provinciilor din Occident (40 î.Hr.). După Bătălia de la Actium (31 î.Hr.) a devenit unicul stăpîn al Imp. Roman. Reorganizator al administraţiei şi armatei, A. a promovat ştiinţele şi artele, înconjurîndu-se de cei mai iluştri poeţi ai timpului („Secolul lui Augustus”). Noua formă de guvernămînt instituită de A., principatul, reprezintă începutul sistemului monarhic la Roma. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)
AUGUST, electori de Saxa şi regi ai Poloniei. Mai importanţi: 1. A. II, elector (1694-1733) şi rege (1697-1706 şi 1709-1733). A participat la Războiul Nordului (1700-1721) împotriva Suediei, ca aliat al Rusiei. 2. A. III, elector şi rege (1733-1763). În timpul lui s-a accentuat anarhia feudală din Polonia. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)
AUGUST, 23 august 1944, ziua declanşării loviturii de stat care a dus la retragerea României din alianţa cu Germania şi ralierea la coaliţia Naţiunilor Unite, alături de care armata română a luptat pînă la sfîrşitul celui de-al doilea război mondial (9 mai 1945). Între 1948 şi 1989, 23 august a fost sărbătoarea naţională a statului român. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)
23 AUGUST 1. Com. în jud. Constanţa; 5.456 loc. (1991). 2. Com. în jud. Tulcea; 1.327 loc. (1991). (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)
AUGUSTA [ɔ:gástə] 1. Oraş în E S.U.A. (Georgia), pe Savannah; 396,4 mii loc. (1988, cu suburbiile). Expl. de caolin. Îngrăşăminte chimice. Centru al ind. bumbacului. Staţiune turistică de iarnă. 2. Oraş în NE S.U.A., centru ad-tiv al statului Maine; 55,3 mii loc. (1980, cu suburbiile). Produse farmaceutice. Prelucr. lemnului şi a bumbacului. Staţiune estivală. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)
AUGÚST s.m. Titlu de onoare dat de senatul roman împăratului Octavian ; (p. ext.) cezar, împărat. // adj. (Titlu dat odinioară monarhilor sau principilor) preaînălţat, slăvit, preamărit. ♦ (Fig.) maiestuos, impunător. [Pron. au-gust. / < lat. augustus].
(Dicţionar de neologisme)
AUGÚST, -Ă adj. 1. (ca epitet dat monarhilor sau membrilor familiilor princiare) preamărit, slăvit. 2. (fig.) maiestuos, măreţ, impunător. (< fr. auguste, lat. augustus)
(Marele dicţionar de neologisme)
áugust s. m. invar. (sil. au-), g.-d. art. lui áugust; abr. aug., simb. VIII (şi: .8./-8-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
augúst adj. m. (sil. au-), pl. augúşti; f. sg. augústă, pl. augúste
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
AUGÚST adj. v. grandios, imperial, impunător, împărătesc, maiestos, măreţ, preamărit, preaslăvit, slăvit.
(Dicţionar de sinonime)
ÁUGUST s. (pop.) gustar, măsălar, secerar. (Luna ~.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
AUGÚST2, -Ă, auguşti, -ste, adj. (Ca epitet dat monarhilor şi persoanelor din familiile domnitoare) Preamărit, slăvit. ♦ Fig. Maiestuos, măreţ, impunător. Imagine augustă. – Din lat. augustus, fr. auguste.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
AUGÚ//ST ~stă (~şti, ~ste) 1) (în adresări către un monarh, un principe etc.) Care este cu renume; preamărit; slăvit. 2) Care trezeşte admiraţie. Imagine ~stă. /<lat. augustus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
AUGUST (Caius Iulius Caesar Octavianus Augustus), primul împărat roman (27 î.Hr.-14 d.Hr.). Nepot şi fiu adoptiv al lui Cezar. Creator, alături de Antonius şi Lepidus al celui de-al doilea triumvirat (43 î.Hr.); guvernator al provinciilor din Occident (40 î.Hr.). După Bătălia de la Actium (31 î.Hr.) a devenit unicul stăpîn al Imp. Roman. Reorganizator al administraţiei şi armatei, A. a promovat ştiinţele şi artele, înconjurîndu-se de cei mai iluştri poeţi ai timpului („Secolul lui Augustus”). Noua formă de guvernămînt instituită de A., principatul, reprezintă începutul sistemului monarhic la Roma. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)
AUGUST, electori de Saxa şi regi ai Poloniei. Mai importanţi: 1. A. II, elector (1694-1733) şi rege (1697-1706 şi 1709-1733). A participat la Războiul Nordului (1700-1721) împotriva Suediei, ca aliat al Rusiei. 2. A. III, elector şi rege (1733-1763). În timpul lui s-a accentuat anarhia feudală din Polonia. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)
AUGUST, 23 august 1944, ziua declanşării loviturii de stat care a dus la retragerea României din alianţa cu Germania şi ralierea la coaliţia Naţiunilor Unite, alături de care armata română a luptat pînă la sfîrşitul celui de-al doilea război mondial (9 mai 1945). Între 1948 şi 1989, 23 august a fost sărbătoarea naţională a statului român. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)
23 AUGUST 1. Com. în jud. Constanţa; 5.456 loc. (1991). 2. Com. în jud. Tulcea; 1.327 loc. (1991). (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)
AUGUSTA [ɔ:gástə] 1. Oraş în E S.U.A. (Georgia), pe Savannah; 396,4 mii loc. (1988, cu suburbiile). Expl. de caolin. Îngrăşăminte chimice. Centru al ind. bumbacului. Staţiune turistică de iarnă. 2. Oraş în NE S.U.A., centru ad-tiv al statului Maine; 55,3 mii loc. (1980, cu suburbiile). Produse farmaceutice. Prelucr. lemnului şi a bumbacului. Staţiune estivală. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)
AUGÚST s.m. Titlu de onoare dat de senatul roman împăratului Octavian ; (p. ext.) cezar, împărat. // adj. (Titlu dat odinioară monarhilor sau principilor) preaînălţat, slăvit, preamărit. ♦ (Fig.) maiestuos, impunător. [Pron. au-gust. / < lat. augustus].
(Dicţionar de neologisme)
AUGÚST, -Ă adj. 1. (ca epitet dat monarhilor sau membrilor familiilor princiare) preamărit, slăvit. 2. (fig.) maiestuos, măreţ, impunător. (< fr. auguste, lat. augustus)
(Marele dicţionar de neologisme)
áugust s. m. invar. (sil. au-), g.-d. art. lui áugust; abr. aug., simb. VIII (şi: .8./-8-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
augúst adj. m. (sil. au-), pl. augúşti; f. sg. augústă, pl. augúste
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
AUGÚST adj. v. grandios, imperial, impunător, împărătesc, maiestos, măreţ, preamărit, preaslăvit, slăvit.
(Dicţionar de sinonime)
ÁUGUST s. (pop.) gustar, măsălar, secerar. (Luna ~.)
(Dicţionar de sinonime)