CINÉTIC, -Ă, cinetici, -ce, adj., s.f. 1. Adj. Care ţine de mişcare, privitor la mişcare. ♢ Energie cinetică = energie dezvoltată de un corp în mişcare, egală cu jumătatea produsului dintre masa corpului şi pătratul vitezei lui. 2. S.f. Ramură a mecanicii care studiază legile fenomenelor fizice bazate pe mişcarea materiei. 3. S.f. (În sintagma) Cinetică chimică = ramură a chimiei fizice care studiază evoluţia reacţiilor chimice şi influenţa factorilor fizico-chimici asupra desfăşurării acestor reacţii. – Din fr. cinétique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CINÉTI//C ~că (~ci, ~ce) fiz. Care ţine de cinetică; propriu cineticii. ♢ Energie ~că energie dezvoltată de un corp în mişcare. /<fr. cinétique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CINÉTICĂ f. Ramură a fizicii care studiază legile mişcării corpurilor, ţinând cont de forţele care acţionează asupra lor. ~ chimică. /<fr. cinétique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CINÉTIC, -Ă adj. Referitor la mişcare; de mişcare; ♢ Energie cinetică = energie pe care o produce un corp în mişcare; artă cinetică = artă care integrează operei mişcarea produsă de un motor sau efecte de lumini şi care, sub motiv că opera este în continuă mişcare, manifestă tendinţa de a crea opere de artă semiindustriale pe baza unui prototip. [< fr. cinétique, cf. gr. kinetikos – mişcător].
(Dicţionar de neologisme)
CINÉTICĂ s.f. Parte a fizicii care studiază legile mişcării, ţinând seama de masa corpurilor şi de forţele care le pun în mişcare. [Gen. -cii. / cf. fr. cinétique].
(Dicţionar de neologisme)
CINÉTIC, -Ă I. adj. referitor la mişcare. o energie ~ă = a) energie dezvoltată de un corp în mişcare; b) energie rezultată în urma procesului de dezasimilaţie; artă ~ă = artă care atribuie mişcării reale aceeaşi importanţă estetică precum formei, culorii, liniei şi compoziţiei. II. s. f. 1. ramură a mecanicii care studiază legile fenomenelor fizice bazate pe mişcarea materiei. 2. studiu al vitezei reacţiilor chimice. (< fr. cinétique, gr. kinetikos)
(Marele dicţionar de neologisme)
cinétic adj. m., pl. cinétici; f. sg. cinétică, pl. cinétice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
cinétică s. f., g.-d. art. cinéticii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CINÉTI//C ~că (~ci, ~ce) fiz. Care ţine de cinetică; propriu cineticii. ♢ Energie ~că energie dezvoltată de un corp în mişcare. /<fr. cinétique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CINÉTIC, -Ă adj. Referitor la mişcare; de mişcare; ♢ Energie cinetică = energie pe care o produce un corp în mişcare; artă cinetică = artă care integrează operei mişcarea produsă de un motor sau efecte de lumini şi care, sub motiv că opera este în continuă mişcare, manifestă tendinţa de a crea opere de artă semiindustriale pe baza unui prototip. [< fr. cinétique, cf. gr. kinetikos – mişcător].
(Dicţionar de neologisme)
CINÉTICĂ s.f. Parte a fizicii care studiază legile mişcării, ţinând seama de masa corpurilor şi de forţele care le pun în mişcare. [Gen. -cii. / cf. fr. cinétique].
(Dicţionar de neologisme)
CINÉTIC, -Ă I. adj. referitor la mişcare. o energie ~ă = a) energie dezvoltată de un corp în mişcare; b) energie rezultată în urma procesului de dezasimilaţie; artă ~ă = artă care atribuie mişcării reale aceeaşi importanţă estetică precum formei, culorii, liniei şi compoziţiei. II. s. f. 1. ramură a mecanicii care studiază legile fenomenelor fizice bazate pe mişcarea materiei. 2. studiu al vitezei reacţiilor chimice. (< fr. cinétique, gr. kinetikos)
(Marele dicţionar de neologisme)
cinétic adj. m., pl. cinétici; f. sg. cinétică, pl. cinétice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
cinétică s. f., g.-d. art. cinéticii
(Dicţionar ortografic al limbii române)