companie
[Sinonime]
COMPANÍE1, companii, s.f. 1. Tovărăşie, însoţire. ♢ Damă (sau doamnă) de companie = persoană angajată să îngrijească de o persoană bătrână sau bolnavă sau ca să-i ţină de urât. 2. Grup mic de persoane care-şi petrec vremea împreună; societate. 3. Mare întreprindere constituită sub formă de societăţi (industriale, comerciale, de transport). – Din fr. compagnie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
COMPÁNIE2, companii, s.f. Subunitate militară mai mare decât plutonul şi mai mică decât batalionul. ♢ Companie de onoare = denumire a unei companii2 care îndeplineşte rolul de gardă de onoare. – Din fr. compagnie, it. compagnia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
COMPÁNI//E ~i f. Subunitate militară mai mare decât plutonul şi mai mică decât batalionul (sub ordinele unui căpitan). [Art. compania; G.-D. companiei; Sil. -ni-e] /<fr. compagnie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
COMPANÍ//E ~i f. 1) Grup de persoane unite prin relaţii de prietenie. 2) Reuniune de persoane care îşi petrec timpul liber împreună; societate. 3) Întreprindere comercială sau industrială cu un statut propriu; societate. [Art. compania; G.-D. companiei; Sil. -ni-e] /<fr. compagnie, engl. company
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
compáníe (-íi), s.f. – 1. Subunitate militară mai mare decît plutonul şi mai mică decît batalionul. – 2. Tovărăşie, însoţire. – 3. Grup mic de persoane care îşi petrec vremea împreună, societate. Mare întreprindere constituită sub formă de societăţi. – Var. (înv.) cumpanie. Mr. cumbanie. It. compagnia (sec. XVIII) şi apoi din fr. compagnie. S-a specializat în compánie „companie militară” şi companíe, cu toate celelalte sensuri ale cuvîntului sp. sau fr. – Der. companist, s.m. (înv., negustor asociat companiei comercianţilor greci din Trans., sec. XVIII); companion, s.m. (tovarăş), înv.
(Dicţionarul etimologic român)
COMPANÍE1 s.f. Însoţire, tovărăşie. ♢ (În trecut) Damă de companie = Persoană angajată (într-o familie burgheză) pentru a îngriji o persoană bătrână sau bolnavă. 2. Grup de persoane care-şi petrec timpul împreună, care se distrează împreună. 3. Societate pentru exploatarea ţinuturilor coloniale. ♦ Întreprindere comercială (de tip capitalist) recunoscută de legi ca persoană juridică; societate comercială. [Pl. -ii, gen. -iei. / < fr. compagnie, it. compagnia].
(Dicţionar de neologisme)
COMPÁNIE2 s.f. Subunitate (la infanterie sau la alte arme speciale) care intră în compunerea batalionului. [< fr. compagnie, cf. it. compagnia].
(Dicţionar de neologisme)
COMPANÍE1 s. f. 1. însoţire, tovărăşie. 2. grup de persoane care-şi petrec timpul, care se distrează împreună; societate, anturaj. 3. întreprindere capitalistă organizată sub forma societăţilor industriale, comerciale, de transport etc. (< fr. compagnie, /3/engl. company)
(Marele dicţionar de neologisme)
COMPÁNIE2 s. f. subunitate militară care intră în compunerea batalionului. (< rus. companniia, fr. compagnie, it. compagnia)
(Marele dicţionar de neologisme)
companíe (tovărăşie, societate economică) s. f., art. companía, g.-d. art. companíei; pl. companíi, art. companíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)
compánie (mil.) s. f. (sil. -ni-e), art. compánia (sil. -ni-a), g.-d. art. compániei; pl. compánii, art. compániile (sil. -ni-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
COMPÁNIE s. (MIL.) (înv. şi pop.) roată.
(Dicţionar de sinonime)
COMPANÍE s. v. anturaj.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
COMPÁNIE2, companii, s.f. Subunitate militară mai mare decât plutonul şi mai mică decât batalionul. ♢ Companie de onoare = denumire a unei companii2 care îndeplineşte rolul de gardă de onoare. – Din fr. compagnie, it. compagnia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
COMPANÍ//E ~i f. 1) Grup de persoane unite prin relaţii de prietenie. 2) Reuniune de persoane care îşi petrec timpul liber împreună; societate. 3) Întreprindere comercială sau industrială cu un statut propriu; societate. [Art. compania; G.-D. companiei; Sil. -ni-e] /<fr. compagnie, engl. company
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
compáníe (-íi), s.f. – 1. Subunitate militară mai mare decît plutonul şi mai mică decît batalionul. – 2. Tovărăşie, însoţire. – 3. Grup mic de persoane care îşi petrec vremea împreună, societate. Mare întreprindere constituită sub formă de societăţi. – Var. (înv.) cumpanie. Mr. cumbanie. It. compagnia (sec. XVIII) şi apoi din fr. compagnie. S-a specializat în compánie „companie militară” şi companíe, cu toate celelalte sensuri ale cuvîntului sp. sau fr. – Der. companist, s.m. (înv., negustor asociat companiei comercianţilor greci din Trans., sec. XVIII); companion, s.m. (tovarăş), înv.
(Dicţionarul etimologic român)
COMPANÍE1 s.f. Însoţire, tovărăşie. ♢ (În trecut) Damă de companie = Persoană angajată (într-o familie burgheză) pentru a îngriji o persoană bătrână sau bolnavă. 2. Grup de persoane care-şi petrec timpul împreună, care se distrează împreună. 3. Societate pentru exploatarea ţinuturilor coloniale. ♦ Întreprindere comercială (de tip capitalist) recunoscută de legi ca persoană juridică; societate comercială. [Pl. -ii, gen. -iei. / < fr. compagnie, it. compagnia].
(Dicţionar de neologisme)
COMPÁNIE2 s.f. Subunitate (la infanterie sau la alte arme speciale) care intră în compunerea batalionului. [< fr. compagnie, cf. it. compagnia].
(Dicţionar de neologisme)
COMPANÍE1 s. f. 1. însoţire, tovărăşie. 2. grup de persoane care-şi petrec timpul, care se distrează împreună; societate, anturaj. 3. întreprindere capitalistă organizată sub forma societăţilor industriale, comerciale, de transport etc. (< fr. compagnie, /3/engl. company)
(Marele dicţionar de neologisme)
COMPÁNIE2 s. f. subunitate militară care intră în compunerea batalionului. (< rus. companniia, fr. compagnie, it. compagnia)
(Marele dicţionar de neologisme)
companíe (tovărăşie, societate economică) s. f., art. companía, g.-d. art. companíei; pl. companíi, art. companíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)
compánie (mil.) s. f. (sil. -ni-e), art. compánia (sil. -ni-a), g.-d. art. compániei; pl. compánii, art. compániile (sil. -ni-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
COMPÁNIE s. (MIL.) (înv. şi pop.) roată.
(Dicţionar de sinonime)
COMPANÍE s. v. anturaj.
(Dicţionar de sinonime)