complexul

COMPLÉX, -Ă, complecşi, -xe, adj., s.n. 1. Adj. Format din mai multe părţi; care îmbrăţişează, care întruneşte în sine mai multe laturi sau elemente diferite. ♦ (Mat.) Număr complex = număr alcătuit prin însumarea unui număr real cu un număr imaginar. 2. S.n. Întreg, unitate formată din mai multe părţi, din mai multe elemente; sistem care întruneşte în sine mai multe laturi, care îmbrăţişează mai multe domenii; combinare, asociere într-un tot a mai multor fenomene, stări de lucruri etc. ♦ Ansamblu de construcţii, de unităţi industriale sau comerciale etc. cu funcţii deosebite, grupate teritorial, care alcătuiesc un tot unitar servind aceluiaşi scop. ♦ Complex sportiv = bază sportivă special amenajată pentru practicarea mai multor ramuri de sport. 3. S.n. Ansamblu de tendinţe inconştiente formate în copilărie pe baza anumitor relaţii familiale şi sociale, care determină comportarea ulterioară a persoanei. ♦ Complex de inferioritate = sentiment de neîncredere în forţele proprii, care se formează de obicei în copilărie, uneori în legătură cu o deficienţă fizică sau psihică. (Psih.) Complexul lui Oedip = ataşament erotic al copilului faţă de părintele de sex opus. – Din fr. complexe, lat. complexus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

COMPLÉ//X¹ ~xă (~cşi, ~xe) Care conţine mai multe elemente diferite; format din mai multe părţi; complicat. Frază ~xă. Personaj ~. /<fr. complexe, lat. complexus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

COMPLÉX² ~e n. 1) Unitate economică care reuneşte mai multe întreprinderi cu activitate de producţie interdependentă; combinat. ♢ ~ agroindustrial unitate agricolă care se ocupă cu producerea şi prelucrarea industrială a materiei prime. 2) Ansamblu de construcţii reunite în funcţie de utilitatea lor. ~ turistic. ~ sportiv. 3) Ansamblu de sentimente, de tendinţe şi de stări de spirit inconştiente, formate în copilărie, care condiţionează comportamentul ulterior al unei persoane. ♢ A avea ~e a fi timid. Fără ~e care acţionează în mod firesc; fără ezitare. ~ de inferioritate sentiment de neîncredere în forţele proprii. ~ul Edip ataşament erotic faţă de un părinte de sex opus. /<fr. complexe, lat. complexus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

COMPLÉX s.n. 1. Întreg, unitate compusă din mai multe elemente sau părţi. ♦ (Constr.) Îmbrăcăminte de etanşare, formată din mai multe straturi izolate. ♢ (Geol.) Complex de strate = succesiune de strate diferite din punct de vedere litologic. 2. (Med.) Idei latente, amintiri refulate care provoacă tulburări neurocerebrale. ♢ Complex de inferioritate = stare psihică în care cineva se simte inferior, persecutat. [Pl. -exe. / < fr. complexus].
(Dicţionar de neologisme)

COMPLÉX, -Ă adj. Format din mai multe elemente (variate) care alcătuiesc un tot; cu mai multe idei, elemente, unităţi etc. [Pl. -ecşi, -exe. / < lat. complexus, cf. fr. complexe].
(Dicţionar de neologisme)

COMPLÉX, -Ă I. adj. format din mai multe părţi; care întruneşte mai multe idei, elemente, unităţi etc. ♢ (mat.) număr ~ = număr format prin însumarea unui număr real cu unul imaginar. II. s. n. 1. întreg format din mai multe elemente. 2. ansamblu de unităţi (comerciale, industriale, sportive). 3. (constr.) îmbrăcăminte de etanşare din mai multe straturi izolate. 4. (med.) ansamblu de reprezentări şi amintiri cu o puternică valoare sau semnificaţie afectivă. o ~ de inferioritate = sentiment de neîncredere în forţele proprii. (< fr. complexe, lat. complexus)
(Marele dicţionar de neologisme)

compléx adj. m., pl. complécşi; f. sg. compléxă, pl. compléxe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

compléx s. n., pl. (tendinţe de comportare) compléxe /(constr.) compléxuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
COMPLÉX adj., s. 1. adj. multilateral, plurivalent, polivalent, (livr.) plural, (rar) plurilateral, polilateral. (Aspecte ~ ale unei probleme.) 2. s. multitudine. (Un ~ de factori.)
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
Complex ≠ simplu, elementar
(Dicţionar de antonime)