conector

CONECTÓR, -OÁRE, conectori, -oare, adj., s.n. 1. Adj. Care conectează, care leagă. 2. S.n. Piesă cu ajutorul căreia se stabileşte o legătură conectivă. 3. S.n. Conectiv (3). – Din fr. connecteur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CONECT//ÓR¹ ~oáre (~óri, ~oáre) Care conectează; care uneşte diferite elemente; conectiv. /<fr. connecteur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CONECT//ÓR² ~oáre n. tehn. Dispozitiv care stabileşte legătura între părţile unui sistem; aparat de conectare. ~ electric. /<fr. connecteur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CONECTÓR, -OÁRE adj. Care conectează. // s.n. 1. (Log.) Conectiv. 2. Aparat, mecanism etc. care face, care stabileşte o legătură. [< fr. connecteur].
(Dicţionar de neologisme)

CONECTÓR, -OÁRE I. adj. care conectează. II. s. m. conectiv (II). III. s. n. 1. aparat, mecanism etc. care stabileşte o legătură. 2. (inform.) parte a unui program care leagă două segmente. (<fr. connecteur)
(Marele dicţionar de neologisme)

conectór adj. m., (mat.) s. m., pl. conectóri; f. sg. şi pl. conectoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

conectór (aparat) s. n., pl. conectoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
CONECTÓR s. v. operator logic.
(Dicţionar de sinonime)