corvetă
CORVÉTĂ, corvete, s.f. 1. Navă de război de mic tonaj, uşor armată şi cu mare mobilitate în acţiune. 2. (Ieşit din uz) Corabie de război cu trei catarge, mai mică decât fregata şi mai mare decât bricul. – Din fr. corvette.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CORVÉT//Ă ~e f. 1) înv. Vas militar cu trei catarge, prevăzut cu artilerie uşoară, intermediar între fregată şi bric. 2) Navă militară mică cu mare mobilitate, echipată cu armament special, folosită împotriva submarinelor sau în escortare. /<fr. corvette
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CORVÉTĂ s.f. Navă de război de mic tonaj, cu trei arbori, cu greement pătrat, înarmată uşor şi având mobilitate mare în acţiune, folosită pentru escortă. [Cf. fr. corvette, it. corvetta].
(Dicţionar de neologisme)
CORVÉTĂ s. f. navă de luptă de mic tonaj, cu trei arbori, cu greement pătrat, înarmată uşor şi având mobilitate mare în acţiune, folosită pentru escortă. (< fr. corvette)
(Marele dicţionar de neologisme)
corvétă s. f., pl. corvéte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CORVÉT//Ă ~e f. 1) înv. Vas militar cu trei catarge, prevăzut cu artilerie uşoară, intermediar între fregată şi bric. 2) Navă militară mică cu mare mobilitate, echipată cu armament special, folosită împotriva submarinelor sau în escortare. /<fr. corvette
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
CORVÉTĂ s. f. navă de luptă de mic tonaj, cu trei arbori, cu greement pătrat, înarmată uşor şi având mobilitate mare în acţiune, folosită pentru escortă. (< fr. corvette)
(Marele dicţionar de neologisme)
corvétă s. f., pl. corvéte
(Dicţionar ortografic al limbii române)