decolta
[Conjugare]
DECOLTÁ, decoltez, vb. I. Tranz. A răscroi mult un obiect de îmbrăcăminte (feminină) în jurul gâtului, adâncind uneori tăietura în faţă, în spate sau peste umeri. – Din fr. décolleter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DECOLT//Á ~éz tranz. (haine) A prevedea cu decolteu. /<fr. décolleter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
decoltá (decoltéz, decoltát), vb. – A răscroi mult un obiect de îmbrăcăminte. Fr. décolleter. – Der. (din fr.) decolteu, s.n.; decoltat, adj. (răscroit; îndrăzneţ).
(Dicţionarul etimologic român)
DECOLTÁ vb. I. tr. A croi (o rochie, o haină etc.) în aşa fel ca o parte a pieptului, a umerilor (uneori şi a spatelui) să rămână descoperită; a răscroi mult în jurul gâtului o rochie, o haină etc. [< fr. décolleter].
(Dicţionar de neologisme)
DECOLTÁ vb. tr. a croi (o rochie, o haină etc.) în aşa fel ca o parte a pieptului, a umerilor şi a spatelui să rămână descoperite. (< fr. décolleter)
(Marele dicţionar de neologisme)
decoltá (a răscroi) vb., ind. prez. 1 sg. decoltéz, 3 sg. şi pl. decolteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DECOLT//Á ~éz tranz. (haine) A prevedea cu decolteu. /<fr. décolleter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
DECOLTÁ vb. I. tr. A croi (o rochie, o haină etc.) în aşa fel ca o parte a pieptului, a umerilor (uneori şi a spatelui) să rămână descoperită; a răscroi mult în jurul gâtului o rochie, o haină etc. [< fr. décolleter].
(Dicţionar de neologisme)
DECOLTÁ vb. tr. a croi (o rochie, o haină etc.) în aşa fel ca o parte a pieptului, a umerilor şi a spatelui să rămână descoperite. (< fr. décolleter)
(Marele dicţionar de neologisme)
decoltá (a răscroi) vb., ind. prez. 1 sg. decoltéz, 3 sg. şi pl. decolteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)