DEZBÁTE1, dezbát, vb. III. Tranz. A discuta pe larg şi adesea în contradictoriu o chestiune, o problemă etc. cu una sau mai multe persoane; a supune ceva discuţiei. ♦ A examina o cauză, un proces (cu participarea ambelor părţi). – Dez- + bate (după fr. débattre).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEZBÁTE2, dezbát, vb. III. Tranz. (Pop.) 1. A desface ceva care fusese bătut, fixat, prins în cuie; a desprinde ceva de unde fusese bătut, înţepenit (în cuie). 2. A afâna un pământ bătut, uscat, întărit. – Dez- + bate.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEZBÁTERE, dezbateri, s.f. Faptul de a dezbate1; analiză amănunţită, discutare, deliberare; discuţie largă asupra unei probleme de interes general. – V. dezbate1.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DEZBÁTE1 dezbát tranz. (obiecte fixate) A desprinde din cuie. /dez- + a bate
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A DEZBÁTE2 dezbát tranz. 1) (probleme, chestiuni) A supune unei discuţii ample; a discuta pe larg. 2) (cazuri, procese) A examina într-o instanţă judecătorească. /dez- + a bate
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DEZBÁTE vb. III. tr. 1. A discuta, a supune unei largi discuţii (o hotărâre, o chestiune, un proiect de lege etc.) 2. (Jur.) A ţine dezbaterile, a judeca în fond (un proces). [P.i. dezbát. / < fr. débattre, după bate].
(Dicţionar de neologisme)
DEZBÁTERE s.f. Acţiunea de a dezbate; analiză amănunţită, discutare; (p. ext.) discuţie asupra unei probleme de interes obştesc. ♦ Raţionament. [< dezbate].
(Dicţionar de neologisme)
DEZBÁTE vb. tr. 1. a discuta, a supune unei largi discuţii (o chestiune, un proiect de lege etc.). 2. (jur.) a judeca în fond (un proces) (după fr. débattre)
(Marele dicţionar de neologisme)
DEZBÁTERE s. f. acţiunea de a dezbate; analiză amănunţită; discuţie asupra unei probleme de interes obştesc. (< dezbate)
(Marele dicţionar de neologisme)
dezbáte (a discuta, a desface, a desprinde) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dezbát, 1 pl. dezbátem; conj. prez. 3 sg. şi pl. dezbátă; imper. (neg.) 2 sg. (nu ) dezbáte, 2 pl. (nu) dezbáteţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
dezbátere s. f., g.-d. art. dezbáterii; pl. dezbáteri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
dezbáte, dezbát, vb. III refl. (înv.) a se lepăda (de cineva), a se desolidariza; a renunţa.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
DEZBÁTE vb. 1. a discuta, a trata, (înv.) a tratarisi. (Ce subiect a ~.) 2. v. chibzui.
(Dicţionar de sinonime)
DEZBÁTERE s. 1. discutare, tratare. (~ unui subiect actual.) 2. chibzuire, deliberare, discutare, discuţie, (livr.) pertractare. (După o ~ serioasă, au ...)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEZBÁTE2, dezbát, vb. III. Tranz. (Pop.) 1. A desface ceva care fusese bătut, fixat, prins în cuie; a desprinde ceva de unde fusese bătut, înţepenit (în cuie). 2. A afâna un pământ bătut, uscat, întărit. – Dez- + bate.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DEZBÁTE1 dezbát tranz. (obiecte fixate) A desprinde din cuie. /dez- + a bate
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A DEZBÁTE2 dezbát tranz. 1) (probleme, chestiuni) A supune unei discuţii ample; a discuta pe larg. 2) (cazuri, procese) A examina într-o instanţă judecătorească. /dez- + a bate
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DEZBÁTE vb. III. tr. 1. A discuta, a supune unei largi discuţii (o hotărâre, o chestiune, un proiect de lege etc.) 2. (Jur.) A ţine dezbaterile, a judeca în fond (un proces). [P.i. dezbát. / < fr. débattre, după bate].
(Dicţionar de neologisme)
DEZBÁTERE s.f. Acţiunea de a dezbate; analiză amănunţită, discutare; (p. ext.) discuţie asupra unei probleme de interes obştesc. ♦ Raţionament. [< dezbate].
(Dicţionar de neologisme)
DEZBÁTE vb. tr. 1. a discuta, a supune unei largi discuţii (o chestiune, un proiect de lege etc.). 2. (jur.) a judeca în fond (un proces) (după fr. débattre)
(Marele dicţionar de neologisme)
DEZBÁTERE s. f. acţiunea de a dezbate; analiză amănunţită; discuţie asupra unei probleme de interes obştesc. (< dezbate)
(Marele dicţionar de neologisme)
dezbáte (a discuta, a desface, a desprinde) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dezbát, 1 pl. dezbátem; conj. prez. 3 sg. şi pl. dezbátă; imper. (neg.) 2 sg. (nu ) dezbáte, 2 pl. (nu) dezbáteţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
dezbátere s. f., g.-d. art. dezbáterii; pl. dezbáteri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
dezbáte, dezbát, vb. III refl. (înv.) a se lepăda (de cineva), a se desolidariza; a renunţa.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
DEZBÁTE vb. 1. a discuta, a trata, (înv.) a tratarisi. (Ce subiect a ~.) 2. v. chibzui.
(Dicţionar de sinonime)
DEZBÁTERE s. 1. discutare, tratare. (~ unui subiect actual.) 2. chibzuire, deliberare, discutare, discuţie, (livr.) pertractare. (După o ~ serioasă, au ...)
(Dicţionar de sinonime)