dimie

DIMÍE s.f. Ţesătură groasă de lână (albă), folosită la confecţionarea hainelor ţărăneşti; aba, pănură. – Din tc. dimi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DIMÍ//E ~i f. înv. 1) Ţesătură groasă de casă (de obicei din lână albă) folosită pentru haine; aba; pănură. 2) la pl. Varietăţi ale unei astfel de ţesături. [Art. dimia; G.-D. dimiei; Sil. -mi-e] /<turc. dimi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

dimíe (dimíi), s.f. – Ţesătură groasă de lînă albă. – Mr. dhimit, „barhet”. Tc. dimi „barhet” (Meyer, Türk. St., I, 54; Şeineanu, II, 157; Lokotsch 521; Pascu, II, 34); cf. bg. dimiĭa, sb. dimije, alb. dimi „pantalon turcesc”. Tiktin crede că termenul tc. provine din fr. demicoton „percal”, care a dat şi tc. demikoton, rom. (di)micaton, s.n. (înv., pînză de bumbac de căptuşit, percal). Este cuvînt identic cu dimii, s.f. (Olt., pantalon turcesc de lînă albă).
(Dicţionarul etimologic român)

dimíe s. f., art. dimía, g.-d. art. dimíei; pl. dimíi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DIMÍE s. v. aba.
(Dicţionar de sinonime)