DRESÁ, dresez, vb. I. Tranz. I. A învăţa, a obişnui, a deprinde un animal să facă, la poruncă, anumite mişcări sau să îndeplinească anumite acţiuni. ♦ Fig. (Peior.) A învăţa, a deprinde o persoană să se comporte într-un anumit fel, stabilit de mai înainte de alţii. II. (Despre organe de stat sau reprezentanţi ai acestor organe) A redacta, a încheia un act (oficial). – Din fr. dresser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DRES//Á1 ~éz tranz. 1) (animale) A învăţa să execute la poruncă, cu docilitate şi regularitate, anumite figuri sau mişcări. 2) fig. (persoane) A deprinde să se compare într-un mod prestabilit. /<fr. dresser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A DRES//Á2 ~éz tranz. (acte, procese verbale) A întocmi în scris. /<fr. dresser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
dresá (dreséz, dresát), vb. – 1. A învăţa, a deprinde, a obişnui un animal să facă anumite mişcări, acţiuni. – 2. A redacta, a încheia un act. Fr. dresser. – Der. dresaj, s.n., din fr. dressage.
(Dicţionarul etimologic român)
DRESÁ vb. I. tr. I. A învăţa un animal să execute anumite figuri şi mişcări. ♦ (Fig., peior.) A obişnui pe cineva să se poarte într-un anumit fel în diferite ocazii. II. A face, a alcătui, a încheia (un proces-verbal etc.). [< fr. dresser].
(Dicţionar de neologisme)
DRESÁ1 vb. tr. 1. a învăţa, a deprinde un animal să execute la comandă anumite figuri şi mişcări. 2. (fig.; peior.) a obişnui pe cineva să se poarte într-un anumit fel în diferite ocazii. (< fr. dresser)
(Marele dicţionar de neologisme)
DRESÁ2 vb. tr. a întocmi un proces-verbal, un act oficial. (< fr. dresser)
(Marele dicţionar de neologisme)
dresá vb., ind. prez. 1 sg. dreséz, 3 sg. şi pl. dreseáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DRESÁ vb. I. a deprinde. (A ~ un animal, la circ.) II. a întocmi, a redacta. (A ~ un act, un proces-ver-bal.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DRES//Á1 ~éz tranz. 1) (animale) A învăţa să execute la poruncă, cu docilitate şi regularitate, anumite figuri sau mişcări. 2) fig. (persoane) A deprinde să se compare într-un mod prestabilit. /<fr. dresser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
dresá (dreséz, dresát), vb. – 1. A învăţa, a deprinde, a obişnui un animal să facă anumite mişcări, acţiuni. – 2. A redacta, a încheia un act. Fr. dresser. – Der. dresaj, s.n., din fr. dressage.
(Dicţionarul etimologic român)
DRESÁ vb. I. tr. I. A învăţa un animal să execute anumite figuri şi mişcări. ♦ (Fig., peior.) A obişnui pe cineva să se poarte într-un anumit fel în diferite ocazii. II. A face, a alcătui, a încheia (un proces-verbal etc.). [< fr. dresser].
(Dicţionar de neologisme)
DRESÁ1 vb. tr. 1. a învăţa, a deprinde un animal să execute la comandă anumite figuri şi mişcări. 2. (fig.; peior.) a obişnui pe cineva să se poarte într-un anumit fel în diferite ocazii. (< fr. dresser)
(Marele dicţionar de neologisme)
DRESÁ2 vb. tr. a întocmi un proces-verbal, un act oficial. (< fr. dresser)
(Marele dicţionar de neologisme)
dresá vb., ind. prez. 1 sg. dreséz, 3 sg. şi pl. dreseáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DRESÁ vb. I. a deprinde. (A ~ un animal, la circ.) II. a întocmi, a redacta. (A ~ un act, un proces-ver-bal.)
(Dicţionar de sinonime)