enumerație

ENUMERÁŢIE, enumeraţii, s.f. 1. Enumerare. 2. Figură de stil care constă în înşirarea unor argumente, fapte etc. privitoare la aceeaşi împrejurare sau temă. ♦ (Înv.) Parte a unui discurs care precedă peroraţia şi în care autorul recapitulează argumentele expuse anterior. – Din fr. énumération, lat. enumeratio.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ENUMERÁŢI//E ~i f. 1) v. A ENUMERA. 2) Figură de stil, constând în numirea consecutivă a unor argumente şi fapte referitoare la aceeaşi împrejurare sau la aceeaşi temă, pentru a reda ceva cu mai multă forţă de convingere. /<fr. énumération, lat. enumeratio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ENUMERÁŢIE s.f. 1. (Liv.) Enumerare; numărătoare, numărare. 2. Figură de stil care cuprinde înşiruirea tuturor argumentelor, faptelor etc. privitoare la aceeaşi împrejurare sau temă. 3. Parte a unui discurs care precedă peroraţia şi în care autorul recapitulează toate dovezile cuprinse în argumentaţie. [Gen. -iei. / cf. fr. énumération, lat. enumeratio].
(Dicţionar de neologisme)

ENUMERÁŢIE s. f. 1. enumerare. 2. figură de stil constând în înşiruirea tuturor argumentelor, faptelor etc. privitoare la aceeaşi împrejurare sau temă. 3. parte a unui discurs care precedă peroraţia şi în care autorul recapitulează toate dovezile cuprinse în argumentaţie. (< fr. énumération, lat. enumeratio)
(Marele dicţionar de neologisme)

enumeráţie s. f. → numeraţie
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ENUMERÁŢIE s. v. enumerare.
(Dicţionar de sinonime)