fatum

FÁTUM s.n. (Livr.) Destin irevocabil, fatalitate, soartă. – Cuv. lat.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

FÁTUM n. livr. Destin implacabil. /Cuv. lat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

FÁTUM s.n. (Liv.) Destin, soartă; fatalitate. [< lat. fatum].
(Dicţionar de neologisme)

FÁTUM s. n. destin, soartă; fatalitate. (< lat. fatum)
(Marele dicţionar de neologisme)

fátum s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
FÁTUM s. v. destin, fatalitate, menire, noroc, predestinare, soartă, ursită, zodie.
(Dicţionar de sinonime)