FLÓTĂ, flote, s.f. 1. Totalitatea navelor fluviale, maritime sau aeriene ale unui stat. ♦ Totalitatea marilor unităţi navale ori aeriene afectate unei regiuni sau unui anumit scop sub o conducere unică. 2. Soluţie sau suspensie de coloranţi sau de alte substanţe chimice, folosită în operaţiile de finisare a materialelor textile (albire, vopsire etc.). 3. Bazin de tăbăcire cu zemuri concentrate, în care pieile se ţin nemişcate un timp îndelungat, după ce au parcurs şirurile de bazine de pretăbăcire. – Din fr. flotte.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FLOTÁ, flotez, vb. I. Tranz. A îndepărta prin decantare substanţele care plutesc la suprafaţa unui lichid. – Din fr. flotter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FLÓT//Ă ~e f. Totalitate a navelor fluviale, maritime sau aeriene de care dispune un stat. /<fr. flotte
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A FLOT//Á ~éz tranz. (substanţe care plutesc) A îndepărta prin decantare dintr-un lichid. /<fr. flotter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
FLÓTĂ1 s.f. 1. Totalitatea navelor unei ţări; grup important de nave (de război) care navighează împreună sau sunt afectate unei anumite regiuni sub o conducere unică. 2. Totalitatea aerovehiculelor unei ţări. 3. Lichid care conţine diferite substanţe şi asupra căruia se fac anumite operaţii de prelucrare. 4. Bazin de tăbăcire cu zemuri concentrate a pieilor. [< fr. flotte, it. flotta].
(Dicţionar de neologisme)
FLÓTĂ2 s.f. Postav asemănător fetrului. [< fr. flôtre].
(Dicţionar de neologisme)
FLOTÁ vb. I. tr. A îndepărta prin decantare substanţele care plutesc la suprafaţa unui lichid. [< fr. flotter].
(Dicţionar de neologisme)
FLÓTĂ1 s. f. 1. totalitatea (aero)navelor unei ţări; grup important de (aero)nave afectate unei anumite regiuni sau unui anumit scop şi puse sub o conducere unică. 2. lichid care conţine diferite substanţe şi asupra căruia se fac anumite operaţii de prelucrare. 3. bazin de tăbăcire cu zemuri concentrate a pieilor. (< fr. flotte)
(Marele dicţionar de neologisme)
FLÓTĂ2 s. f. postav asemănător fetrului. (< fr. flôtre)
(Marele dicţionar de neologisme)
FLOTÁ vb. I. tr. 1. a îndepărta prin decantare substanţele care plutesc la suprafaţa unui lichid. 2. (fig.) a şovăi, a ezita. II. intr. (despre o monedă) a avea o valoare variabilă în raport cu aurul sau cu altă monedă. (< fr. flotter)
(Marele dicţionar de neologisme)
a avea cărămidă / flotă / lozul pe el expr. (intl. – d. o potenţială victimă) a avea bani (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
flótă (tehn., nav.) s. f., g.-d. art. flótei; pl. flóte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
flótă (postav) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
flotá vb., ind. prez. 1 sg. flotéz, 3 sg. şi pl. floteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
FLOTÁ, flotez, vb. I. Tranz. A îndepărta prin decantare substanţele care plutesc la suprafaţa unui lichid. – Din fr. flotter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A FLOT//Á ~éz tranz. (substanţe care plutesc) A îndepărta prin decantare dintr-un lichid. /<fr. flotter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
FLÓTĂ1 s.f. 1. Totalitatea navelor unei ţări; grup important de nave (de război) care navighează împreună sau sunt afectate unei anumite regiuni sub o conducere unică. 2. Totalitatea aerovehiculelor unei ţări. 3. Lichid care conţine diferite substanţe şi asupra căruia se fac anumite operaţii de prelucrare. 4. Bazin de tăbăcire cu zemuri concentrate a pieilor. [< fr. flotte, it. flotta].
(Dicţionar de neologisme)
FLÓTĂ2 s.f. Postav asemănător fetrului. [< fr. flôtre].
(Dicţionar de neologisme)
FLOTÁ vb. I. tr. A îndepărta prin decantare substanţele care plutesc la suprafaţa unui lichid. [< fr. flotter].
(Dicţionar de neologisme)
FLÓTĂ1 s. f. 1. totalitatea (aero)navelor unei ţări; grup important de (aero)nave afectate unei anumite regiuni sau unui anumit scop şi puse sub o conducere unică. 2. lichid care conţine diferite substanţe şi asupra căruia se fac anumite operaţii de prelucrare. 3. bazin de tăbăcire cu zemuri concentrate a pieilor. (< fr. flotte)
(Marele dicţionar de neologisme)
FLÓTĂ2 s. f. postav asemănător fetrului. (< fr. flôtre)
(Marele dicţionar de neologisme)
FLOTÁ vb. I. tr. 1. a îndepărta prin decantare substanţele care plutesc la suprafaţa unui lichid. 2. (fig.) a şovăi, a ezita. II. intr. (despre o monedă) a avea o valoare variabilă în raport cu aurul sau cu altă monedă. (< fr. flotter)
(Marele dicţionar de neologisme)
a avea cărămidă / flotă / lozul pe el expr. (intl. – d. o potenţială victimă) a avea bani (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
flótă (tehn., nav.) s. f., g.-d. art. flótei; pl. flóte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
flótă (postav) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
flotá vb., ind. prez. 1 sg. flotéz, 3 sg. şi pl. floteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)