HÂÍ, hâiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se apleca într-o parte; a deveni strâmb; a se înclina. ♦ Tranz. şi refl. A (se) prăvăli; a (se) nărui. – Cf. magh. h a j o l n i.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
HĂI1 interj. 1. (Reg.) Termen familiar cu care te adresezi cuiva; bre, fă. 2. Strigăt cu care se îndeamnă sau cu care se mână boii şi vacile. – Onomatopee.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
HĂÍ2, hăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îndemna boii sau vacile la mers. ♦ A striga spre a stârni vânatul. – Din hăi1.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A HÂ//Í ~iésc tranz. pop. A face să se hâiască. /cf. ung. hajolni
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
HĂI interj. 1) (se foloseşte pentru a îndemna unele animale). 2) (se foloseşte repetat, în urături sau în unele cântece populare). 3) fam. (se foloseşte ca adresare către o persoană) Fa; bre. Fată hăi. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A HĂ//Í ~iésc 1. intranz. pop. 1) A mâna boii sau vacile, strigând „hăi”. 2) A stârni vânatul din culcuş, strigând „hăi”. 3) A umbla din casă în casă de Anul Nou cu pluguşorul; a ura. 2. tranz. A felicita în seara de Anul Nou prin recitarea pluguşorului. /Din hăi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
hâí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hâiésc, imperf. 3 sg. hâiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. hâiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
hăi interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
hăí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hăiésc, imperf. 3 sg. hăiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. hăiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
HÂÍ vb. v. apleca, dărăpăna, dărâma, înclina, lăsa, nărui, pleca, povârni, prăbuşi, prăvăli, risipi, strâmba, surpa.
(Dicţionar de sinonime)
HĂI interj. măi.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
HĂI1 interj. 1. (Reg.) Termen familiar cu care te adresezi cuiva; bre, fă. 2. Strigăt cu care se îndeamnă sau cu care se mână boii şi vacile. – Onomatopee.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A HÂ//Í ~iésc tranz. pop. A face să se hâiască. /cf. ung. hajolni
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
HĂI interj. 1) (se foloseşte pentru a îndemna unele animale). 2) (se foloseşte repetat, în urături sau în unele cântece populare). 3) fam. (se foloseşte ca adresare către o persoană) Fa; bre. Fată hăi. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A HĂ//Í ~iésc 1. intranz. pop. 1) A mâna boii sau vacile, strigând „hăi”. 2) A stârni vânatul din culcuş, strigând „hăi”. 3) A umbla din casă în casă de Anul Nou cu pluguşorul; a ura. 2. tranz. A felicita în seara de Anul Nou prin recitarea pluguşorului. /Din hăi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
hâí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hâiésc, imperf. 3 sg. hâiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. hâiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
hăi interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
hăí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hăiésc, imperf. 3 sg. hăiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. hăiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
HÂÍ vb. v. apleca, dărăpăna, dărâma, înclina, lăsa, nărui, pleca, povârni, prăbuşi, prăvăli, risipi, strâmba, surpa.
(Dicţionar de sinonime)
HĂI interj. măi.
(Dicţionar de sinonime)