heliotrop
HELIOTRÓP, (1, 2) heliotrope, s.n., (3) heliotropi, s.m. 1. S.n. Materie colorantă folosită la vopsitul bumbacului. 2. S.n. Varietate de calcedonie, de culoare verde-închis sau roşie cu pete galbene strălucitoare, folosită ca piatră semipreţioasă din care se fac obiecte ornamentale. 3. S.m. Numele unei plante aromatice, cu frunze ovale, cu flori de culoare albă sau albastru-deschis, întrebuinţate în industria parfumului (Heliotropium europaeum). ♦ Ulei eteric extras din planta de mai sus. [Pr.: -li-o-] – Din fr. héliotrope.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
HELIOTRÓP1 ~i m. 1) Plantă exotică cu tulpina erectă, cu frunze eliptice şi flori mici, albăstrui sau albe, întrebuinţată în industria parfumului. 2) Ulei eteric obţinut din florile acestei plante. [Sil. -li-o-trop] /<fr. héliotrope
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
HELIOTRÓP2 ~uri n. 1) Mineral semitransparent de culoare verde-închis din care se confecţionează obiecte (mici) de podoabă. 2) Piatră semipreţioasă corespunzătoare. 3) Colorant întrebuinţat la vopsitul în violet al unor textile. /<fr. héliotrope
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
HELIOTRÓP1 s.m. Plantă exotică cu flori mici, albăstrui, cu miros plăcut, întrebuinţată în industria parfumului. ♦ Ulei eteric obţinut din florile acestei plante. [< fr. héliotrope, cf. gr. helios – soare, tropein – a se îndrepta].
(Dicţionar de neologisme)
HELIOTRÓP2 s.m. 1. Materie colorantă solubilă în apă, folosită la vopsitul bumbacului. 2. Varietate de silice de culoare verde-închisă, din care se fac obiecte ornamentale. [Pl. -pi, (s.n., rar) -puri. / < fr. héliotrope].
(Dicţionar de neologisme)
HELIOTRÓP1 s. m. plantă exotică cu flori mici, albăstrui, cu miros plăcut, folosită în industria parfumului. (< fr. héliotrope, lat. heliotropium)
(Marele dicţionar de neologisme)
HELIOTRÓP2 I. s. m. 1. materie colorantă solubilă în apă, folosită la vopsitul bumbacului. 2. ulei eteric din florile de heliotrop1. 3. varietate de calcedonie, de culoare verde-închis, din care se fac obiecte ornamentale. II. s. n. instrument geodezic de semnalizare dintr-o oglindă plană care reflectă razele Soarelui la o mare distanţă. (< fr. héliotrope)
(Marele dicţionar de neologisme)
heliotróp (bot.) s. m. (sil. -li-o-trop), pl. heliotrópi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
heliotróp (colorant, ulei) s. n. (sil. -li-o-trop)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
heliotróp (mineral) s. n. (sil. -li-o-trop), pl. heliotrópuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
HELIOTRÓP1 ~i m. 1) Plantă exotică cu tulpina erectă, cu frunze eliptice şi flori mici, albăstrui sau albe, întrebuinţată în industria parfumului. 2) Ulei eteric obţinut din florile acestei plante. [Sil. -li-o-trop] /<fr. héliotrope
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
HELIOTRÓP1 s.m. Plantă exotică cu flori mici, albăstrui, cu miros plăcut, întrebuinţată în industria parfumului. ♦ Ulei eteric obţinut din florile acestei plante. [< fr. héliotrope, cf. gr. helios – soare, tropein – a se îndrepta].
(Dicţionar de neologisme)
HELIOTRÓP2 s.m. 1. Materie colorantă solubilă în apă, folosită la vopsitul bumbacului. 2. Varietate de silice de culoare verde-închisă, din care se fac obiecte ornamentale. [Pl. -pi, (s.n., rar) -puri. / < fr. héliotrope].
(Dicţionar de neologisme)
HELIOTRÓP1 s. m. plantă exotică cu flori mici, albăstrui, cu miros plăcut, folosită în industria parfumului. (< fr. héliotrope, lat. heliotropium)
(Marele dicţionar de neologisme)
HELIOTRÓP2 I. s. m. 1. materie colorantă solubilă în apă, folosită la vopsitul bumbacului. 2. ulei eteric din florile de heliotrop1. 3. varietate de calcedonie, de culoare verde-închis, din care se fac obiecte ornamentale. II. s. n. instrument geodezic de semnalizare dintr-o oglindă plană care reflectă razele Soarelui la o mare distanţă. (< fr. héliotrope)
(Marele dicţionar de neologisme)
heliotróp (bot.) s. m. (sil. -li-o-trop), pl. heliotrópi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
heliotróp (colorant, ulei) s. n. (sil. -li-o-trop)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
heliotróp (mineral) s. n. (sil. -li-o-trop), pl. heliotrópuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)