INCLINOMÉTRU, inclinometre, s.n. 1. Aparat pentru măsurarea şi înregistrarea poziţiei unei găuri de sondă. 2. Instrument care serveşte la măsurarea unghiurilor de înclinare a unei nave în raport cu orizontul. 3. Instrument care indică direcţia magnetismului Pământului. – Din fr. inclinomètre, engl. inclinometer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INCLINOMÉTRU s.n. 1. Aparat pentru măsurarea şi înregistrarea direcţiei unei găuri de sondă. 2. Instrument care indică înclinarea unei (aero)nave; indicator de pantă. [Var. înclinometru s.n. / < fr. inclinomĂ?tre].
(Dicţionar de neologisme)
ÎNCLINOMÉTRU s.n. v. inclinometru.
(Dicţionar de neologisme)
INCLINOMÉTRU s. n. 1. instrument care indică înclinarea unei (aero)nave; indicator de pantă. 2. aparat folosit în inclinometrie. 3. instrument care indică direcţia magnetismului Pământului. (< fr. inclinomètre)
(Marele dicţionar de neologisme)
inclinométru s. n. (sil. -tru), art. inclinométrul; pl. inclinométre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INCLINOMÉTRU s.n. 1. Aparat pentru măsurarea şi înregistrarea direcţiei unei găuri de sondă. 2. Instrument care indică înclinarea unei (aero)nave; indicator de pantă. [Var. înclinometru s.n. / < fr. inclinomĂ?tre].
(Dicţionar de neologisme)
(Dicţionar de neologisme)
INCLINOMÉTRU s. n. 1. instrument care indică înclinarea unei (aero)nave; indicator de pantă. 2. aparat folosit în inclinometrie. 3. instrument care indică direcţia magnetismului Pământului. (< fr. inclinomètre)
(Marele dicţionar de neologisme)
inclinométru s. n. (sil. -tru), art. inclinométrul; pl. inclinométre
(Dicţionar ortografic al limbii române)