marcotă

MARCÓTĂ, marcote, s.f. Lăstar al unei plante, nedesprins de ea, înfipt cu capătul liber în pământ pentru a prinde rădăcină şi care, tăiat şi răsădit după ce a făcut rădăcină, dă o plantă nouă. – Din fr. marcotte.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MARCOTÁ, marcotez, vb. I. Tranz. A înmulţi o plantă prin marcotaj. – Din fr. marcotter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MARCÓT//Ă ~e f. Ramură a unei plante, care se îngroapă în pământ, şi care, după ce a prins rădăcini, se separă de planta-mamă, formând o nouă plantă. /<fr. marcotte
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MARCÓTĂ s.f. Lăstar nedesprins de planta-mamă, care se înfige cu capătul liber în pământ pentru a prinde rădăcină şi care, tăiat şi răsădit, poate da o nouă plantă. ♦ Plantă obţinută prin marcotaj. [< fr. marcotte].
(Dicţionar de neologisme)

MARCOTÁ vb. I. tr. A culca şi a acoperi cu pământ tulpinile plantelor pentru a le face să prindă rădăcină. [< fr. marcotter].
(Dicţionar de neologisme)

MARCÓTĂ s. f. lăstar nedesprins de planta-mamă, care se înfige cu capătul liber în pământ pentru a prinde rădăcină şi care, tăiat şi răsădit, poate da o nouă plantă. ♢ plantă obţinută prin marcotaj. (< fr. marcotte)
(Marele dicţionar de neologisme)

MARCOTÁ vb. tr. a culca şi a acoperi cu pământ tulpinile plantelor pentru a le face să prindă rădăcini; a face operaţia de marcotaj. (< fr. marcotter)
(Marele dicţionar de neologisme)

marcótă s. f., pl. marcóte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

marcotá vb., ind. prez. 1 sg. marcotéz, 3 sg. şi pl. marcoteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MARCÓTĂ s. (BOT.) (rar) marcotaş. (~ de viţă de vie.)
(Dicţionar de sinonime)