meserie

MESERÍE, meserii, s.f. Profesiune sau îndeletnicire bazată pe un complex de cunoştinţe obţinute prin şcolarizare şi prin practică, care permit celui care le posedă să execute anumite operaţii de transformare şi de prelucrare a obiectelor muncii sau să presteze anumite servicii; îndeletnicirea meseriaşului; calificarea profesională a meseriaşului; meşteşug, meşterie. ♦ P. gener. Profesiune (de orice fel). ♢ Şcoală de meserii = şcoală în care se pregăteau în trecut cadre de muncitori calificaţi. ♢ Loc. adj. De meserie = calificat într-un anumit domeniu de activitate; de specialitate, competent. ♦ Ocupaţie; preocupare. – Din mesereare (înv. „slujbă, funcţie” < lat.).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MESERÍ//E ~i f. Îndeletnicire de orice natură bazată pe munca manuală calificată; meşteşug. [G.-D. meseriei] /Din mesereare înv.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

meseríe (meseríi), s.f. – Profesiune, ocupaţie manuală. Der. din a meseri „a fi sărac”, cu semantismul ca în it. mestiere „serviciu” şi „nevoie” (Tiktin). Nu apare înainte de sec. XIX. – Der. meseriaş, s.m. (lucrător, slujbaş); meserieşesc, adj. (muncitoresc); comeseriaş, s.m. (slujbaş din aceeaşi breaslă).
(Dicţionarul etimologic român)

meseríe s. f., art. mesería, g.-d. art. meseríei; pl. meseríi, art. meseríile
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MESERÍE s. 1. meşteşug, (înv. şi reg.) meşterie, (reg.) breaslă, (prin Ban.) măistorie, (Ban.) zănat. (A intrat la ~.) 2. v. ocupaţie.
(Dicţionar de sinonime)

MESERÍE s. v. atelier.
(Dicţionar de sinonime)