morfologie

MORFOLOGÍE s.f. 1. Complex de discipline biologice care studiază forma exterioară şi structura internă a organismelor plantelor şi animalelor. 2. Parte a structurii gramaticale constituită din totalitatea regulilor de modificare a formei cuvintelor în diferitele lor întrebuinţări; parte a gramaticii care se ocupă cu studiul acestor reguli. – Din fr. morphologie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MORFOLOGÍE f. 1) Ramură a biologiei care se ocupă cu studiul formei şi structurii organismelor vii, cu legile apariţiei şi dezvoltării lor. 2) Parte a gramaticii care se ocupă cu studiul regulilor de modificare a formei cuvintelor. /<fr. morphologie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MORFOLOGÍE s.f. 1. Disciplină care studiază forma organismelor vegetale şi animale. ♢ Morfologia artei = studiu analitic al formei, al structurii unei opere de artă; morfologie terestră = geomorfologie. 2. Parte a gramaticii care studiază părţile de vorbire şi flexiunea lor. [Gen. -iei. / < fr. morphologie, cf. gr. morphe – formă, logos – studiu].
(Dicţionar de neologisme)

MORFOLOGÍE s. f. 1. ştiinţă care studiază forma şi structura organismelor animale şi vegetale. ♦ ~ a artei = studiu analitic al formei, al structurii unei opere de artă; ~ terestră = geomorfologie; ~ a solului = ramură a ştiinţei solului care studiază constituţia profilurilor de sol. 2. parte a structurii gramaticale a unei limbi cuprinzând regulile de modificare a formei cuvintelor; parte a gramaticii care studiază aceste reguli. 3. formă, structură; aspect general. (< fr. morphologie)
(Marele dicţionar de neologisme)

morfologíe s. f., art. morfología, g.-d. morfologíi, art. morfologíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MORFOLOGÍE s. (GRAM.) (înv.) etimologie.
(Dicţionar de sinonime)