mursecare

MURSECÁ, múrsec, vb. I. Tranz. 1. (Pop.) A muşca rupând, sfâşiind. 2. (Reg.) A strivi, a zdrobi oasele sau carnea unei fiinţe (vii); a învineţi. ♦ Fig. A bate pe cineva. [Var.: mursicá vb.I] – Lat. morsicare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A MURSECÁ múrsec tranz. pop. 1) A rupe în bucăţi cu dinţii; a sfârteca; a sfâşia. 2) A mânca cu lăcomie, înghiţind pe nemestecate; a devora; a înfuleca. 3) A bate crunt; a snopi în bătaie. /<lat. morsicare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mursecá (múrsec, mursecát), vb. – A muşca (se zice numai despre animale). Mr. mursicare. Lat. morsicāre, din morsum (Puşcariu 1135; Candrea-Dens., 1179; Tiktin), cf. it. morsicare, sp. amusgar, gal. amosgar. – Der. mursecătură, s.f. (muşcătură); mîrsecăciune, s.f. (înv., stimul, tentaţie), pe care Tiktin încerca s-o explice prin sl.
(Dicţionarul etimologic român)

mursecá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. mursécă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MURSECÁ vb. v. atinge, bate, clefăi, învineţi, lovi, molfăi, plescăi, sfârteca, sfâşia.
(Dicţionar de sinonime)

MURSECÁRE s. v. sfârtecare, sfâşiere.
(Dicţionar de sinonime)