naturalețea

NATURALÉŢE s.f. Lipsă de artificialitate, de afectare, comportare firească, atitudine naturală (I 3). – Din it. naturalezza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NATURALÉŢE f. Lipsă de artificialitate; comportare firească; caracter natural. /<it. naturalezza
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

NATURALÉŢE s.f. Situaţia, starea de a fi natural; atitudine firească, lipsită de ipocrizie, de afectare; simplitate. [Var. naturaleţă s.f. / cf. it. naturalezza].
(Dicţionar de neologisme)

NATURALÉŢE s. f. atitudine, comportare firească, lipsită de ipocrizie, de afectare; simplitate, natural (III). (< it. naturalezza)
(Marele dicţionar de neologisme)

naturaléţe s. f., art. naturaléţea, g.-d. art. naturaléţei
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
NATURALÉŢE s. 1. degajare, dezinvoltură, firesc, simplitate, spontaneitate, (livr.) nonşalanţă, (rar) natural, (înv.) naturalitate. (O mare ~ în comportarea cuiva.) 2. v. firesc.
(Dicţionar de sinonime)