notificare

NOTIFICÁRE, notificări, s.f. Acţiunea de a notifica şi rezultatul ei. ♦ Comunicare scrisă adresată unei persoane, prin organul competent, în scopul de a o informa că un fapt sau un act juridic a fost îndeplinit sau urmează să fie îndeplinit; notificaţie. ♦ Înştiinţare oficială făcută de un stat altor state, printr-o notă diplomatică, cu privire la poziţia sa într-o anumită problemă internaţională. – V. notifica.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NOTIFICÁRE s.f. Acţiunea de a notifica şi rezultatul ei; înscris prin care se înştiinţează cineva; înştiinţare; notificaţie. [< notifica].
(Dicţionar de neologisme)

NOTIFICÁRE s. f. acţiunea de a notifica. ♢ înscris prin care se înştiinţează cineva; notificaţie. ♢ înştiinţare oficială făcută de un stat altor state printr-o notă diplomatică. (< notifica)
(Marele dicţionar de neologisme)

notificáre s. f., g.-d. art. notificării; pl. notificări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
NOTIFICÁRE s. 1. notificaţie. (~ sentinţei.) 2. v. indicaţie.
(Dicţionar de sinonime)

NOTIFICÁRE s. v. consemnare, înregistrare, înscriere, însemnare, notare, notaţie.
(Dicţionar de sinonime)