patrulare

PATRULÁ, patrulez, vb. I. Intranz. A parcurge după un anumit program un traseu terestru, aerian sau pe apă, pentru a îndeplini o misiune de cercetare, de pază, de control etc. – Din patrulă. Cf. fr. p a t r o u i l l e r.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PATRULÁRE, patrulări, s.f. Acţiunea de a patrula şi rezultatul ei; misiune de cercetare, de pază, de recunoaştere, de control etc. – V. patrula.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PATRUL//Á ~éz intranz. A face serviciul de patrulă. /Din patrulă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PATRULÁ vb. I. intr. A merge în patrulă; a supraveghea ordinea; a face o recunoaştere. [< patrulă, cf. fr. patrouiller].
(Dicţionar de neologisme)

PATRULÁRE s.f. Acţiunea de a patrula şi rezultatul ei; supraveghere, misiune de cercetare, de pază etc. îndeplinită prin deplasarea în teren sau pe apă. [< patrula].
(Dicţionar de neologisme)

PATRULÁ vb. intr. a îndeplini misiunea de patrulă (1). (după fr. patrouiller)
(Marele dicţionar de neologisme)

patrulá vb. (sil. -tru-), ind. prez. 1 sg. patruléz, 3 sg. şi pl. patruleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

patruláre s. f. (sil. -tru-), g.-d. art. patrulării; pl. patrulări
(Dicţionar ortografic al limbii române)