PEDEPSÍ, pedepsesc, vb. IV. 1. Tranz. A aplica cuiva o pedeapsă pentru o greşeală sau o infracţiune săvârşită; a condamna, a osândi. 2. Tranz. şi refl. Fig. (Înv. şi reg.) A face să sufere sau a suferi chinuri fizice sau morale; a (se) chinui, a (se) tortura. – Din ngr. epédepsa (aor. al lui pedévo).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A PEDEPS//Í ~ésc tranz. 1) A face să sufere o pedeapsă; a supune unei pedepse. 2) înv. A face să suporte chinuri fizice sau morale; a chinui; a tortura. /<ngr. epédepsa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE PEDEPS//Í mă ~ésc intranz. înv. A se supune unor chinuri fizice sau morale; a se chinui. /<ngr. epédepsa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
pedepsí (pedepsésc, pedepsít), vb. – 1. (Înv.) A instrui, a disciplina, a educa, a forma. – 2. A condamna, a osîndi. – 3. (Refl.) A se chinui, a se tortura, a suferi. – Mr. pidipsescu, pidipsire, megl. pidipsés, pidipsiri „a munci”. Mgr. παιδεύω, aorist ἐπαίδεψα (Munu 44; Sandfeld 19), cf. sb., cr. pèdepsati (sec. XIV, cf. Vasmer, Gr., 113), bg. pedepsvam „a pedepsi”; ipoteza este inutilă, fiindcă evoluţia este normală; cf. disciplinar şi v. fr. „chastiier” „a instrui”. Der. pedeapsă (var. pideapsă), s.f. (osîndă; înv., educaţie, instrucţie), cf. ngr. παίδευσις, sl. pedepsija; pedepsie, s.f. (Mold.) „epilepsie”, probabil din sl. pedepsija (după Philippide, Principii, 107, prin încrucişarea cu epilepsie); pedepsitor, adj. (care pedepseşte).
(Dicţionarul etimologic român)
pedepsí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pedepsésc, imperf. 3 sg. pedepseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. pedepseáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PEDEPSÍ vb. 1. (JUR.) a sancţiona. (L-a ~ cu amendă.) 2. v. condamna. 3. (Transilv.) a ştrofălui, (înv.) a cerca, a vedea. (L-a ~ exemplar pentru minciuna lui.) 4. a bate, (înv.) a certa, a oblici. (L-a ~ Dumnezeu pentru faptele sale.) 5. v. răzbuna. 6. a răsplăti. (Vei fi ~ pentru ingratitudinea ta.)
(Dicţionar de sinonime)
PEDEPSÍ vb. v. canoni, căzni, chinui, creşte, educa, forma, instrui, învăţa, munci, schingiui, tortura, trudi.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A pedepsi ≠ a ierta
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A PEDEPS//Í ~ésc tranz. 1) A face să sufere o pedeapsă; a supune unei pedepse. 2) înv. A face să suporte chinuri fizice sau morale; a chinui; a tortura. /<ngr. epédepsa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
pedepsí (pedepsésc, pedepsít), vb. – 1. (Înv.) A instrui, a disciplina, a educa, a forma. – 2. A condamna, a osîndi. – 3. (Refl.) A se chinui, a se tortura, a suferi. – Mr. pidipsescu, pidipsire, megl. pidipsés, pidipsiri „a munci”. Mgr. παιδεύω, aorist ἐπαίδεψα (Munu 44; Sandfeld 19), cf. sb., cr. pèdepsati (sec. XIV, cf. Vasmer, Gr., 113), bg. pedepsvam „a pedepsi”; ipoteza este inutilă, fiindcă evoluţia este normală; cf. disciplinar şi v. fr. „chastiier” „a instrui”. Der. pedeapsă (var. pideapsă), s.f. (osîndă; înv., educaţie, instrucţie), cf. ngr. παίδευσις, sl. pedepsija; pedepsie, s.f. (Mold.) „epilepsie”, probabil din sl. pedepsija (după Philippide, Principii, 107, prin încrucişarea cu epilepsie); pedepsitor, adj. (care pedepseşte).
(Dicţionarul etimologic român)
pedepsí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pedepsésc, imperf. 3 sg. pedepseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. pedepseáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PEDEPSÍ vb. 1. (JUR.) a sancţiona. (L-a ~ cu amendă.) 2. v. condamna. 3. (Transilv.) a ştrofălui, (înv.) a cerca, a vedea. (L-a ~ exemplar pentru minciuna lui.) 4. a bate, (înv.) a certa, a oblici. (L-a ~ Dumnezeu pentru faptele sale.) 5. v. răzbuna. 6. a răsplăti. (Vei fi ~ pentru ingratitudinea ta.)
(Dicţionar de sinonime)
PEDEPSÍ vb. v. canoni, căzni, chinui, creşte, educa, forma, instrui, învăţa, munci, schingiui, tortura, trudi.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A pedepsi ≠ a ierta
(Dicţionar de antonime)