PERCÉPE, percép, vb. III. Tranz. 1. A sesiza ceva cu ajutorul simţurilor şi al gândirii, prin reflectare nemijlocită; p. ext. a înţelege, a pricepe. 2. A încasa un impozit sau o taxă oficială. – Din lat. percipere (după pricepe).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A PERCÉPE1 percép tranz. (obiecte şi fenomene din lumea înconjurătoare) A cunoaşte prin mijlocirea organelor de simţ şi prin reflectarea în conştiinţă; a sesiza prin simţuri şi cu ajutorul gândirii. Urechea omului nu ~ ultrasunetele. /<lat. percipere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A PERCÉPE2 percép tranz. (impozite, taxe, sume de bani etc.) A primi în calitate de contribuţie sau de amendă (de la persoane sau întreprinderi). /<lat. percipere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
percépe (percép, percepút), vb. – 1. A simţi. – 2. A încasa, a primi. Lat. percipere (sec. XIX), dubletul neol. al lui pricepe. – Der. (din fr.) perceptibil, adj.; imperceptibil, adj.; perceptibilitate, s.f.; imperceptibilitate, s.f.; perceptiv, adj.; percepţiune, s.f.; percepţie, s.f. (oficiu pentru impozite); perceptor, s.m.
(Dicţionarul etimologic român)
PERCÉPE vb. III. tr. 1. A încasa (un impozit, o taxă etc.). 2. A sesiza cu ajutorul simţurilor şi al gândirii, prin reflectare nemijlocită, obiectele şi fenomenele din realitatea înconjurătoare; a simţi. [P.i. percép, conj. 3 -eapă. / < lat. percipere, cf. it. percepire, fr. percevoir].
(Dicţionar de neologisme)
PERCÉPE vb. tr. 1. a încasa (un impozit, o taxă). 2. a sesiza cu ajutorul simţurilor şi al gândirii, obiectele şi fenomenele lumii înconjurătoare. (< lat. percipere)
(Marele dicţionar de neologisme)
percépe vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. percép, imperf. 3 sg. percepeá, 1 pl. percépem; conj. prez. 3 sg. şi pl. perceápă; part. percepút
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PERCÉPE vb. I. 1. a simţi. (~ un miros plăcut.) 2. a înregistra. (~ toate senzaţiile comune.) 3. v. distinge. 4. v. observa. 5. v. înţelege. II. a încasa, a strânge. (A ~ impozitele.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A PERCÉPE1 percép tranz. (obiecte şi fenomene din lumea înconjurătoare) A cunoaşte prin mijlocirea organelor de simţ şi prin reflectarea în conştiinţă; a sesiza prin simţuri şi cu ajutorul gândirii. Urechea omului nu ~ ultrasunetele. /<lat. percipere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
percépe (percép, percepút), vb. – 1. A simţi. – 2. A încasa, a primi. Lat. percipere (sec. XIX), dubletul neol. al lui pricepe. – Der. (din fr.) perceptibil, adj.; imperceptibil, adj.; perceptibilitate, s.f.; imperceptibilitate, s.f.; perceptiv, adj.; percepţiune, s.f.; percepţie, s.f. (oficiu pentru impozite); perceptor, s.m.
(Dicţionarul etimologic român)
PERCÉPE vb. III. tr. 1. A încasa (un impozit, o taxă etc.). 2. A sesiza cu ajutorul simţurilor şi al gândirii, prin reflectare nemijlocită, obiectele şi fenomenele din realitatea înconjurătoare; a simţi. [P.i. percép, conj. 3 -eapă. / < lat. percipere, cf. it. percepire, fr. percevoir].
(Dicţionar de neologisme)
PERCÉPE vb. tr. 1. a încasa (un impozit, o taxă). 2. a sesiza cu ajutorul simţurilor şi al gândirii, obiectele şi fenomenele lumii înconjurătoare. (< lat. percipere)
(Marele dicţionar de neologisme)
percépe vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. percép, imperf. 3 sg. percepeá, 1 pl. percépem; conj. prez. 3 sg. şi pl. perceápă; part. percepút
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PERCÉPE vb. I. 1. a simţi. (~ un miros plăcut.) 2. a înregistra. (~ toate senzaţiile comune.) 3. v. distinge. 4. v. observa. 5. v. înţelege. II. a încasa, a strânge. (A ~ impozitele.)
(Dicţionar de sinonime)