permuta

PERMUTÁ, permút, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A (se) muta în altă parte cu serviciul, cu slujba; a (se) transfera. 2. Tranz. (Mat.; Lingv.) A efectua o permutare (2). – Din fr. permuter, lat. permutare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PERMUTÁ permút tranz. 1) A face să se permute. 2) mat. (elemente) A schimba locurile între ele. /<fr. permuter, lat. permutare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE PERMUTÁ mă permút intranz. A trece (cu serviciul) dintr-un loc în altul. /<fr. permutter, lat. permutare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PERMUTÁ vb. I. tr. (Liv.) A transfera un funcţionar. ♦ (Mat.) A efectua o permutare (2). [P.i. permút. / < fr. permuter, lat., it. permutare].
(Dicţionar de neologisme)

PERMUTÁ vb. tr. 1. a muta pe cineva cu serviciul, a transfera. 2. a efectua o permutare (2). (< fr. permuter, lat. permutare)
(Marele dicţionar de neologisme)

permutá vb., ind. prez. 1 sg. permút, 3 sg. şi pl. permútă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PERMUTÁ vb. v. muta.
(Dicţionar de sinonime)