PLACÁ, plachez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi suprafaţa unui element de construcţie, a unui obiect etc. cu un strat de material de altă natură, pentru a-l proteja, pentru a-i înfrumuseţa aspectul etc. 2. (La jocul de rugbi) A opri un jucător să pătrundă spre poarta adversă, imobilizându-l cu mâinile. 3. (Livr.) A părăsi, a abandona. – Din fr. plaquer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A PLA//CÁ1 ~chéz tranz. 1) (elemente de construcţie, mobilier etc.) A acoperi cu placaj. 2) (obiecte de lemn) A acoperi cu furnir; a furnirui. /<fr. plaquer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A PLA//CÁ2 ~chéz tranz. (jucător de rugbi) A opri stăvilind calea spre poartă. /<fr. plaquer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PLACÁ vb. I. tr. 1. A acoperi feţele unui element de construcţie, ale mobilelor sau ale unui obiect metalic cu un strat de material de altă natură. 2. A opri un jucător la rugbi să pătrundă către buturile adverse., imobilizându-l cu mâinile. 3. (Av.) A ateriza pe verticală. [< fr. plaquer].
(Dicţionar de neologisme)
PLACÁ vb. tr. I. 1. a acoperi cu un strat de metal subţire un alt metal. 2. a furnirui (mobile) cu lemn scump. 3. a aplica o foaie de material rigid pe un obiect. II. 1. a apăsa cu forţă pe un lucru; a insista. 2. (rugbi) a opri un adversar să pătrundă către buturile proprii, imobilizându-l cu mâinile. 3. (muz.) a executa viguros, deodată, la pian, toate notele unui acord. 4. (av.) a ateriza pe verticală. (< fr. plaquer)
(Marele dicţionar de neologisme)
placá vb., ind. prez. 1 sg. plachéz, 3 sg. şi pl. placheáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PLACÁ vb. v. abandona, lăsa, părăsi.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A PLA//CÁ1 ~chéz tranz. 1) (elemente de construcţie, mobilier etc.) A acoperi cu placaj. 2) (obiecte de lemn) A acoperi cu furnir; a furnirui. /<fr. plaquer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PLACÁ vb. I. tr. 1. A acoperi feţele unui element de construcţie, ale mobilelor sau ale unui obiect metalic cu un strat de material de altă natură. 2. A opri un jucător la rugbi să pătrundă către buturile adverse., imobilizându-l cu mâinile. 3. (Av.) A ateriza pe verticală. [< fr. plaquer].
(Dicţionar de neologisme)
PLACÁ vb. tr. I. 1. a acoperi cu un strat de metal subţire un alt metal. 2. a furnirui (mobile) cu lemn scump. 3. a aplica o foaie de material rigid pe un obiect. II. 1. a apăsa cu forţă pe un lucru; a insista. 2. (rugbi) a opri un adversar să pătrundă către buturile proprii, imobilizându-l cu mâinile. 3. (muz.) a executa viguros, deodată, la pian, toate notele unui acord. 4. (av.) a ateriza pe verticală. (< fr. plaquer)
(Marele dicţionar de neologisme)
placá vb., ind. prez. 1 sg. plachéz, 3 sg. şi pl. placheáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PLACÁ vb. v. abandona, lăsa, părăsi.
(Dicţionar de sinonime)