PARÁ4, parez, vb. I. Tranz. A evita printr-o contralovitură o lovitură a adversarului la duel, la scrimă etc. ♦ P. gener. A reuşi să evite, să facă faţă. – Din fr. parer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PĂRÁŞ, păraşi, s.m. (Reg.) Pescar care înfige parul1 pentru a fixa lotca atunci când se scoate năvodul. – Par1 + suf. -aş.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PÂRẤŞ, pârâşi, s.m. (Pop.) Cel care pârăşte; reclamant. – Pârî + suf. -âş.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PĂRĂSÍ, părăsesc, vb. IV. 1. Tranz. A lăsa pe cineva singur, a-l abandona; a se despărţi de cineva. ♦ A pleca de undeva, a se depărta de ceva. 2. Tranz. A înceta, a întrerupe o acţiune, o îndeletnicire etc.; a renunţa la... ♦ A lăsa la o parte; a omite, a neglija. 3. Tranz. şi (reg.) refl. A se lăsa, a se lepăda de o deprindere, de un viciu; a se dezbăra. – Cf. sl. p a r a s i t i.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PÂRÎ́, pârăsc, vb. IV. Tranz. (Folosit şi absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe faţă în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau minţind; a vorbi de rău; a denunţa. 2. (Înv.) A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. – Din sl. p(ĩ)rĕti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A PAR//Á ~éz tranz. (lovituri ale adversarului la duel, la scrimă etc.) A evita printr-o contralovitură. /<fr. parer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A PĂRĂS//Í ~ésc tranz. 1) (locuri sau persoane) A lăsa plecând în altă parte; a abandona. ~ satul. A-şi ~ soţia. ♢ A-l ~ puterile (pe cineva) a pierde din vigoare; a se simţi slăbit de puteri. 2) A înceta de a mai practica; a lăsa. ~ gimnastica sportivă. /cf. sl. parasiti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A PÂR//Î ~ăsc tranz. A prezenta ca vinovat de înfăptuirea unor acţiuni reprobabile ţinute în taină, dând în vileag, cu intenţii rele (în faţa unor persoane sau organe oficiale); a denunţa; a declara. /<sl. p[â]rĕti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
părăsí (părăsésc, părăsít), vb. – A abandona, a lăsa. Ngr. παρεάω, aorist παρεάασα (Tiktin; Candrea; Puşcariu, Lr., 261), cf. sb. parasiti „a lăsa” (după Candrea, Elemente, 408, sb. ar proveni din rom.). Uneori au fost date alte etimoane ngr.: παραιτῶ, aorist ἀπάρνησα, de unde şi mr. părnăsire (Pascu; Scriban); sau πάρεμι ,aorist πάρησα (Philippide, Principii, 17). – Der. părăsitură, s.f. (ou avortat); nepărăsit, adv. (fără odihnă, continuu), înv.
(Dicţionarul etimologic român)
PARÁ vb. I. tr. A evita printr-o contralovitură o lovitură a adversarului. ♦ (P. ext.) A face faţă, a evita. [< fr. parer].
(Dicţionar de neologisme)
PARÁ2 vb. tr. a evita o lovitură a adversarului; ♢ (p.ext.) a face faţă, a evita. (< fr. parer)
(Marele dicţionar de neologisme)
pará vb., ind. prez. 1 sg. paréz, 3 sg. şi pl. pareáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
păráş s. m., pl. păráşi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pârâş s. m., pl. pârâşi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
părăsí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. părăsésc, imperf. 3 sg. părăseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. părăseáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pârî́ vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pârăsc, imperf. 3 sg. pârá; conj. prez. 3 sg. şi pl. pâráscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
păráş2 s.n. (reg.) curătură (în pădure); loc curăţat de arbori; runc.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
PARÁ vb. v. eschiva.
(Dicţionar de sinonime)
PÂRÂŞ s. v. reclamant.
(Dicţionar de sinonime)
PÂRÂŞ s., adj. v. adversar, duşman, inamic, potrivnic, vrăjmaş.
(Dicţionar de sinonime)
PĂRĂSÍ vb. 1. v. abandona. 2. v. evacua. 3. v. înceta.
(Dicţionar de sinonime)
PÂRÎ vb. v. denunţa.
(Dicţionar de sinonime)
PÂRÎ vb. v. certa, învrăjbi, judeca, supăra.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PĂRÁŞ, păraşi, s.m. (Reg.) Pescar care înfige parul1 pentru a fixa lotca atunci când se scoate năvodul. – Par1 + suf. -aş.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PĂRĂSÍ, părăsesc, vb. IV. 1. Tranz. A lăsa pe cineva singur, a-l abandona; a se despărţi de cineva. ♦ A pleca de undeva, a se depărta de ceva. 2. Tranz. A înceta, a întrerupe o acţiune, o îndeletnicire etc.; a renunţa la... ♦ A lăsa la o parte; a omite, a neglija. 3. Tranz. şi (reg.) refl. A se lăsa, a se lepăda de o deprindere, de un viciu; a se dezbăra. – Cf. sl. p a r a s i t i.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PÂRÎ́, pârăsc, vb. IV. Tranz. (Folosit şi absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe faţă în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau minţind; a vorbi de rău; a denunţa. 2. (Înv.) A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. – Din sl. p(ĩ)rĕti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A PAR//Á ~éz tranz. (lovituri ale adversarului la duel, la scrimă etc.) A evita printr-o contralovitură. /<fr. parer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A PĂRĂS//Í ~ésc tranz. 1) (locuri sau persoane) A lăsa plecând în altă parte; a abandona. ~ satul. A-şi ~ soţia. ♢ A-l ~ puterile (pe cineva) a pierde din vigoare; a se simţi slăbit de puteri. 2) A înceta de a mai practica; a lăsa. ~ gimnastica sportivă. /cf. sl. parasiti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A PÂR//Î ~ăsc tranz. A prezenta ca vinovat de înfăptuirea unor acţiuni reprobabile ţinute în taină, dând în vileag, cu intenţii rele (în faţa unor persoane sau organe oficiale); a denunţa; a declara. /<sl. p[â]rĕti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
părăsí (părăsésc, părăsít), vb. – A abandona, a lăsa. Ngr. παρεάω, aorist παρεάασα (Tiktin; Candrea; Puşcariu, Lr., 261), cf. sb. parasiti „a lăsa” (după Candrea, Elemente, 408, sb. ar proveni din rom.). Uneori au fost date alte etimoane ngr.: παραιτῶ, aorist ἀπάρνησα, de unde şi mr. părnăsire (Pascu; Scriban); sau πάρεμι ,aorist πάρησα (Philippide, Principii, 17). – Der. părăsitură, s.f. (ou avortat); nepărăsit, adv. (fără odihnă, continuu), înv.
(Dicţionarul etimologic român)
PARÁ vb. I. tr. A evita printr-o contralovitură o lovitură a adversarului. ♦ (P. ext.) A face faţă, a evita. [< fr. parer].
(Dicţionar de neologisme)
PARÁ2 vb. tr. a evita o lovitură a adversarului; ♢ (p.ext.) a face faţă, a evita. (< fr. parer)
(Marele dicţionar de neologisme)
pará vb., ind. prez. 1 sg. paréz, 3 sg. şi pl. pareáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
păráş s. m., pl. păráşi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pârâş s. m., pl. pârâşi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
părăsí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. părăsésc, imperf. 3 sg. părăseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. părăseáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pârî́ vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pârăsc, imperf. 3 sg. pârá; conj. prez. 3 sg. şi pl. pâráscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
păráş2 s.n. (reg.) curătură (în pădure); loc curăţat de arbori; runc.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
PARÁ vb. v. eschiva.
(Dicţionar de sinonime)
PÂRÂŞ s. v. reclamant.
(Dicţionar de sinonime)
PÂRÂŞ s., adj. v. adversar, duşman, inamic, potrivnic, vrăjmaş.
(Dicţionar de sinonime)
PĂRĂSÍ vb. 1. v. abandona. 2. v. evacua. 3. v. înceta.
(Dicţionar de sinonime)
PÂRÎ vb. v. denunţa.
(Dicţionar de sinonime)
PÂRÎ vb. v. certa, învrăjbi, judeca, supăra.
(Dicţionar de sinonime)